Atunci când Dumnezeu a creat universul şi pe om, totul era perfect. Totul era din El, prin El şi pentru El. Întreaga creaţie s-a născut din Cuvânt, este susţinută prin puterea (resursele) Lui şi este destinată a-L glorifica pe El.
Legea creaţiei a fost ca fiecare să dea rod după soiul său. Deci toate roadele, în acel moment erau bune, după cum creaţia întreagă era bună.
În momentul căderii omului, atât el cât şi întreaga creaţie, au fost degeneraţi, alteraţi de efectele păcatului. De asemenea toate roadele omului şi ale creaţiei sunt degenerate, rele, chiar dacă aparent arată bune. Omul s-a întors de la Dumnezeu spre sine însuşi, spre propriile resurse (limitate şi alterate), iar creaţia este într-un proces de degradare continuă.
Totul în lume funcţionează din ea, prin ea (propriile resurse alterate de păcat) şi pentru ea. Şi cine este stăpânitorul acestei lumi degenerate??? Satan. Maestrul iluziilor. L-a ademenit pe om, făcându-l să se creadă stăpân pe sine însuşi, pe destinul său, pe puterile şi resursele sale, fără a mai avea nevoie de Dumnezeu. Omul, propriul său stăpân, omul, stăpânul universului.
Sărman om, care nici măcar nu şti că eşti rob, eşti degenerat şi de fapt, fără Dumnezeu, nu eşti decât un pumn de ţărână!!! Care se întoarce în ţărâna din care a fost creat.
Aici este momentul în care Dumnezeu intervine. El nu a renunţat la om ci, din dragoste pentru om, şi-a dat propriul Fiu ca să răscumpere omul şi să-l aducă în poziţia iniţială de a alege: pomul vieţii sau pomul cunoştinţei binelui şi răului. Viaţa, aşa cum a fost creată de la început (întreaga creaţie s-a născut din Cuvânt, este susţinută prin puterea, resursele Lui şi este destinată a-L glorifica pe El), sau moartea, adică separarea definitivă de El.
Doar acei care au înţeles adevărata lor stare (nu minciunile lui satan), starea lor falimentară, indiferent de aparenţe, neputinţa de a se ridica prin propriile puteri la ceea ce sufletul lor aspiră (copii de Dumnezeu), doar aceştia, aleg Viaţa. Aleg să moară împreună cu Cristos faţă de această lume şi resursele ei, faţă de ei înşişi /resursele proprii şi să devină vii faţă de Dumnezeu, dependenţi de El în toate lucrurile, asemeni unor copilaşi.
Isus a spus:
Mat 11:29: "Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre."
Luaţi jugul Meu asupra voastră. Intraţi în odihna Mea, primiţi ceea ce Eu vă ofer, căci Eu am făcut TOTUL pentru ca voi să aveţi odihnă şi bucurie. Aruncaţi asupra Mea îngrijorările voastre, căci Eu pot să le port. Trăiţi viaţa Mea, pe care Eu v-am oferit-o la cruce.
Învăţaţi de la Mine!!! El este Învăţătorul nostru, care ne învaţă în fiecare zi prin Cuvântul Său şi prin Duhul Său. Să umblăm pe urmele Lui, luând exemplul Lui. El este în acelaşi timp Învăţător şi Lecţie, Călăuză şi Drum, Totul în toate.
Şi nu este un oarecare învăţător, ci unul blând şi smerit cu inima.
Blând faţă de toţi cei nevoiaşi, lipsiţi, neştiutori, bolnavi, neputincioşi, împovăraţi, disperaţi, săraci în duh şi în înţelepciunea lumii... pentru că le ştie nevoile şi slăbiciunile. El nu a venit pentru cei sfinţi, ci pentru cei păcătoşi; nu a venit pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi. Aşa că toţi acei care s-au regăsit în una sau mai multe din aceste stări, au putut beneficia de ajutorul Lui.
Smerit cu inima faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Nu şi-a asumat nici un titlu de glorie din faptul că este Fiul Lui Dumnezeu, ci în toate lucrurile a dat întâietate Tatălui. Nu a făcut nimic prin El Însuşi ci a primit totul de la Tatăl şi s-a supus în toate, devenind ascultător până la moarte, făcând voia Tatălui. Nu a făcut nimic pentru El, ci totul pentru cei pe care Tatăl I I-a dat, arătând tuturor, dragostea şi bunătatea Celui care L-a trimis. Această smerenie este o stare a minţii şi în acelaşi timp o atitudine plăcută Lui Dumnezeu.
Toţi acei care au făcut din această atitudine, un mod de viaţă, au găsit odihnă pentru sufletele lor.
Ieremia 6:16: "Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sânt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!" "
Care este calea cea bună?
Luca 12:31: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra."
Şi cum se caută Împărăţia Lui Dumnezeu?
Luca 10:41-42: "Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.""
Care este acela?
Luca 10:39: "Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului, şi asculta cuvintele Lui."
Deci:
Mat 11:28: "Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă."