Inculpat fără voie

Ieri, am fost actorul
Unei întâmplări bizare.
Nu am jucat pe scenă,
Un rol de prinț ca atare.
Am fost doar personajul,
Cel negativ aș spune,
Ce și-a jucat doar rolul,
O viață ca să curme.

N-a fost nimic din culpă,
Ce s-a întâmplat recent.
Mă știu că nu-s călăul,
Ce trece indiferent.
Tu poți ca să mă judeci,
De crezi că am vreo vină.
Și-mi scriu în vers regretul,
Și-n caz, să fac lumină.

Venit-am către casă,
Spre seară, obosit...
Intrând apoi pe strada,
Cu garduri de granit,
Ușor încetinisem,
Mașina s-o parchez.
Ce s-a întâmplat pe urmă,
Nu pot să realizez...

Timpanul îmi trezise,
Un plânset dureros.
Când pe asfalt văzusem,
Un pisoiaș pe jos.
Cu roata îl lovisem,
Nu mă-ntrebați azi, cum.
Ce căuta sub dânsa,
Ce căuta în drum….

Era lovit de moarte,
Prea mic de suportat.
Fracturi... şi oase rupte,
Pe netedul asfalt.
Fiorii m-au cuprins,
Păreri de rău aveam...
Și-n catalog, un număr
De doctor, căutam.

Găsisem în sfârșit,
Salvare și speranța.
Că doctorul minune,
Îi va salva și viața.
Îl mângâiam pe creștet,
Ca semn să-mi cer iertare.
În timp ce ne aflam,
În sala de așteptare.

Dar am primit răspunsul,
Decizia finală.
Că mult mai bine-ar fi,
Injecția letală.
Avea dureri adânci,
Prea greu de suportat.
Și mă simțeam în suflet,
Atât de vinovat.

Am încercat să-ajut,
Pe bietul pisoiaș.
Iar azi îi scriu destinul,
Acelui motănaș.
Și astfel am ajuns,
Actor după rutină,
Să "joc un inculpat",
Murdar, sau fără vină.

Viorel Balcan 21 iunie 2013