CÂNTĂM... CÂNTĂM

Cântăm... cântăm cuprinși de bucurie
Suntem pe piscul fericirii sufletești
C-am fost eliberați din crâncena robie,
Că Fiul ne-a-mbrăcat în haine preoțești.

Sublima melodie se-aude-n depărtare
Transmite un mesaj cum nu s-a mai transmis
Și-al ei ecou e-ndemn de renovare
Pentru vieți ce n-au traseu spre Paradis.

Cântăm... cântăm alături de drumeții
Ce și-au ales ca țintă o Stea din infinit
Și-au înțeles, deplin, secretul frumuseții
Și pe Cuvântul scris, mereu, s-au sprijinit.

Când ne lăsăm pătrunși de undele-i divine
Tot zbuciumul din suflet e anihilat
Și vine un răspuns... cu zile mai senine
Iar gândul răzbunării este exilat.

Cântăm... cântăm în turmă să nu vină
Vreo fiară, sau vreo două, sau vreo trei
Vrem să pătrundă-n noi o vrednică Lumină
Ce-alimentează focul cucernicei idei.

Pe aripi diafane de har și simfonie
Purtăm spre înălțimi dorințele fierbinți
Spre a primi balsam în timp de agonie,
Nicicând să nu apară setea de arginți.

Se vor mai scrie imnuri pe portativul vieții
Să stâmpere restriștea și zbuciumul acut
Și-atunci, cu veselie, veni-vor cântăreții
Din nou să-L proslăvească pe Domnul absolut.

Veniți să ne unim în splendidă cântare
Să construim aici un colțișor de Rai
Să știe mii și mii că-n Cer e sărbătoare
Ce-mpodobește starea edenicului trai.

George Cornici/22 Iunie, 2013