Domnule Gigi cred ca acest apelativ vi se potriveste cel mai exact, desi in crestinism noi toti stim ca, confratii defapt isi spun frati. Dar e mai bine "domnule" pentru dumneavoastra stiind ca asa ve-ti acepta epistola aceasta scrisa cu insusi mana mea de protestant convins. Nu convins de confesiune ci de Cristos (sperand ca asa nu imi ve-ti insusi pseudonimul de "sectar"). Ciudat e faptul ca Romania nu mai are religie de stat si totusi e binecuvantata si stropita cu aghiasma la sarbatori de Inalti-preasfintitii patriarhi ai bisericii Ortodoxe. Dorinta mea era sa vad calugarii ortodocsi cu sutele adunati in fata inchisorii din nefericire in care va aflati si dumneavoastra, binecuvantand si sfintind tot ceea ce se afla in stare substantiala si nu intrerupandu-i pe sfintii "misionari" calugari ai muntelui Athos. Dar am uitat ca noi romanii avem obiceiul de a crede ca lucrurile izbitoare ochiului sunt mai "powerfull" cum spun americanii. Ce a mai ramas acum de facut este sa asteptam izbavirea adusa de ei, (adica de calugari), sau sa nu asteptam nimic pentru ca Dumnezeu foloseste justitia sa pedepseasca imoralitatea si persistenta omului in pacat. Eventual putem schimba ratiunea si faptele intr-o integritate tainuita.
Cu drag eu!