... Merge în frunte,
Păstorul de mioare,
Nu le grăbeşte,
Ci... merge agale...
El le conduce spre iarba cea moale,
Printre locuri ce dau, doar răcoare.
... Cea mai dulce, cea mai aleasă,
Masă curată, împărătească!
Nu le grăbeşte!
Le lasă s-apuce,
Din firul de hrană,
Să simtă tot gustul cel dulce.
El le aşteaptă să fie sătule,
***Mai fac un popas de odihnă, -mpreună,
Şi-n dulcea şedere,
El le mîngîie, sfătuie,
Să fie,
Doar..Una!
În cîntece sfinte,
Din ceruri aduse.
Iar ele-n uimire ...
L-ascultă cuminţi şi ... supuse.
***
... Şi iarăşi pornesc spre drumuri ştiute
Doar de Păstor,
În drumul spre munte...
Ce turma Îşi duce,
La iarba cea grasă,
Cu multă răbdare ,
Le-ndreaptă spre Casă,
Le mîngîie, mustră,
Le cîntă, le-ndreaptă ...
Spre...
Patria Aleasă!