Domnul mai descoperă urâciuni
Ezechiel cap. 16


În Canaan și în Haldeea
Aceleași fapte, le-a avut
Domnul s-a mâniat, de aceea,
S-o pedepsească rău, a vrut

Ca o femeie a prea curvit
Ce alți bărbați își căuta
Și de ea, Domnul s-a scârbit
Sfârșitul, acum îi pregătea

Ibovnicilor ce-i avea
Le făcea daruri minunate
Ea-n schimb, nimic nu căpăta
Doar vorbe în vânt, aruncate

Ea nici un dar nu căpăta
Nu avea preț în fața lor
Dar ea, tot ce avea dădea
Era mânată de mult dor

Domnul,"stricată" o numește
Destrăbălată e în toate
Bani, ce avea, îi risipește
Și Domnul, n-o s-o mai suporte.

Ibovnicii Domnu-i adună
Și contra ei, o să-i provoace
Și tuturor o să le spună
De faptele, care le face

Cu toți să-i vadă goliciunea
Și faptele-i destrăbălate
Și îi judecă urâciunea
Răsplată, va primi la toate

În mâinile lor o va da
Ca alții, să o pedepsească
De haină o vor dezbrăca
Privind-o, or să se scârbească

Și casele-i vor arde-n foc
Curvia, ca să se stârpească
Ca cinstei să îi facă loc
Pe ea, Domnul s-o potolească

Cei care mai spun zicători
O vor bârfi, neîncetat
Vor spune și de-a ei surori
De mama, ce viață i-a dat

A ei surori destrăbălate
Mai bine decât ea-s privite
A întrecut a lor răutate
Prin faptele-i, de tot scârbite

Mare pedeapsă o să primească
Rușinea, peste ea, va fii
Prinși de război or să sosească
Și-n a ei țară vor trăi

La starea lor de dinainte
Se vor întoarce toți, pe rând
Căci Domnul e drept și nu minte
E adevăr, al Său Cuvânt

Cum le-a făcut, le va primi
Căci Legământul a încălcat
Iar Domnul, o va pedepsi
De Legea Sa, n-au ascultat

Pentru a ei fapte o pedepsește
A jurat, și-a nesocotit
Doar ce a meritat, primește
Pe Domnul cel viu L-a mințit!

Dar Domnu în bunătatea Sa,
De tot, nu o va părăsi
Un jurământ nou va lega
Și iarăși, o va sprijini

Ca ei, rușine să îi fie
Și de trecut să-și amintească
Și lângă Domnul să rămâie
Legea, să nu-I nesocotească.

va urma