M-ai adunat...
Autor: Alexandrina Tulics
Album: Fărâme de lumină
Categorie: Zidire spirituala
Te-am adunat:
În boabele de rouă,
În cîntul rîndunicii din pridvor,
În zumzetul de la albină,
În apa rece de izvor;
În zorii dimineţii clare,
În prima roadă a-nchinării,
În cînt de dor...
'N 'ngenunchere...
Şi-n plîns curat
Te-am ... adunat...
Şi-n sufletu'-'necat în lacrimi,
Şi în oftat,
În boaba suferinţei-nestemată,
În greutăţi ce, nu vorbesc cu nimeni...
Ce numai Ţie,
Îţi pot spune: Tată!
Te-am adunat:
În ... gîngurit de prunci,
În bucuria lor
Şi-n zîmbetul de ''mici'',
În roşul macului.
Te-am adunat...
Şi în albastrul cerului curat...
În rod de poamă coaptă pentru slava-Ţi,
În cîntul mierlei -'nsingurat,
În ''doini cernite'' ce greu urcau colina,
Să îl aşeze pe cel ce a plecat...
Să-şi ducă-n veci odihna.
Te-am adunat:
În despărţiri,
... De-ai mei...
Cînd toţi credeam,
C-o să ne fie mult mai bine...
Fără să ştim căci, tare ne-nşelam...
Dar,
Te-adunam ,
... În mine...
Te-am adunat,
În depărtări...
Pline de dor,
Printre suspine...
Le-am adunat în mine, în oftat
Şi Ţi le-am dăruit în greu... cîntat.
Iar, cînd credeam căci eu, pe astea toate (!)
Singură le-aş fi adunat...
În tainic Glas,
Tu mi-ai şoptit:- Adu-ţi aminte!...
Cum... într-un ... asfinţit de soare...
Cu vişini roşii ... pe răcoare...
Într-o curată şi sfinţită Adunare...
Ce-Mi înălţau Iubiri şi Osanale...
***
Pe braţele-Mi,
Cu semne de Iertare,
Eu... te-am adunat!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/110790/m-ai-adunat