Prieten drag,
Ce m-ai privit cu ură,
Cînd ruga mea, te binecuvînta,
Adu-ţi aminte de Golgota, cum ura,
Răstignit-a pe 'Mpăratul,
Ce m-a 'nvăţat ce-i DRAGOSTEA!
Adu-ţi aminte !
Că-n sfînta Sa poruncă,
''Să ne iubim!''
Suntem cuprinşi şi noi!
De ce răneşti?
Prin ură, verşi noroaie?
Ca să rămînem
Reci, săraci şi goi?
Unde-i Iubirea,
Ce Domnul Sfînt, a dat-o
Ca părtăşie între noi?
Şi unde e ''dulceaţa vorbei''?

*******
Ce ... demoni
Se răsfaţă între noi?
Cui vrem ca să-i slujim?
În ce ''lucrare''?
Şi-n ascultări,
De cin'?

*****
Întoarce-te!
Priveşte-n urmă,
La rugăciunea fără spini
A vremurilor, cînd odată,
Eram prieteni, fraţi în Scump Isus!
Cum ne duceam poverile-mpreună,
Şi pentru-aceleaşi cauze,
Am plîns!
De ce-ai ''îmbrăţişat" priviri de ură?
De ce-am lăsat ´nvrăjbirea între noi?
...Te- aduc-'naintea Domnului de Slavă,
Ca să ''repare'' ce-i rupt între noi,
Mă duc, 'naintea Domnului de Slavă,
Ca să repare,
IUBIREA dintre noi!