Astăzi, cînd tribalismul iscă măceluri în Africa, iar naţiunile îşi sapă noi hotare în temeiul apartenenţei etnice, cînd rasismul din S.U. tîrăşte în mocirlă marile idealuri ale acestui popor, iar minorităţile şi grupurile marginale pledează pentru propriile drepturi, nici una dintre învăţăturile Evangheliei nu mi se pare mai puternică decît cea pentru care a murit Isus. Zidurile care ne separă faţă de ceilalţi şi faţă de Dumnezeu au căzut. Suntem cu toţii străini, însă Dumnezeu ne iubeşte fără deosebire.
Dumnezeu a săvîrşit iluminarea lui Petru, suit pe acoperiş să se roage, în urmă cu douăzeci de veacuri. Condiţiile sunt, acum, cu totul altele (pe nimeni nu mai îngrijorează deiudaizarea Bisericii). Modificarea de perspectivă introdusă de Isus are, cu toate acestea, importante consecinţe în viaţa oricărui creştin. În ce mă priveşte, revoluţia harului împlinită de Isus mă afectează profund în cel puţin două moduri.
În primul rînd, altul este accesul meu la Dumnezeu. Cu prilejul aceleiaşi slujbe în cadrul căreia Bill Leslie reorganizase sanctuarul conform proporţiilor aproximative ale unui templu iudaic, membrii congregaţiei s-au prins în jocul unei adevărate parodii. Cîţiva veniseră în faţa podiumului cu cereri adresate preotului - în condiţiile în care femeile erau, fireşte, reprezentate de bărbaţi. Unii aduceau jertfe pe care preotul să le închine lui Dumnezeu. Alţii aveau scopuri foarte exacte: "V-aş ruga să puneţi această problemă în atenţia lui Dumnezeu!" De fiecare dată, preotul urca pe podium, săvîrşea un ritual prescris şi îi transmitea lui Dumnezeu cererea respectivă în Locul Prea Sfînt.
La un moment dat, în mijlocul ceremoniei, alergînd spre podium, şi-a făcut apariţia pe culoarul dintre bănci, nesocotind restricţia impusă în această zonă femeilor, o tînără cu o Biblie în mînă deschisă la carte Evreilor. "Oameni buni, oricare dintre noi îi poate vorbi lui Dumnezeu!" a vestit ea. "Ascultaţi!":
Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămînem tari în mărturisirea noastră... Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului.
"Şi iarăşi":
...fiindcă prin sîngele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea Sfînt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinlăuntru, adică trupul Său: şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată...
"Oricare dintre noi poate intra în Locul Prea Sfînt!" a mai spus ea, fugind în spatele scenei. "Oricare dintre noi putem veni nemijlocit înaintea lui Dumnezeu!"
(fragment)