Privită prin ochii Tăi,
Lumea are nuanțele
Iubirii în văpăi. .
Dezvăluindu-și tainele,
Reverberând cadențele,
Ale Inimii Sfinte bătăi.

Prin vitraliile-iriși divini
Munții stâncoși par murii
Catedralei, la români:
Carpații nemuririi,
Coloane infinite,
Arcuri ale gloriei nesfârșite.

Prin iubirea-Ți aleasă,
Țara mi se-arată
Cea mai frumoasă,
Cea mai bogată
Dintre toate țările,
Umbrind zările. .

Pot cânta un psalm
Despre sfânta moștenire,
De moșia ce-o am
Căzută la-mpărțire...
Unde praful e istorie,
Piatra îi e memorie.

Printre genele Tale,
Ceru-i mai azuriu,
De pe buzele-Ți regale
Cuvântul picură Viu!
Auzim cor salvator,
Îngeresc, în „Da major”. .

Cu mireasma Ta
De grădini din rai,
Inunzi țara mea
Cu parfum de mai. .
Ne răsari din petale
Corola iubirii Tale! . .

Și e doar un val de vis,
Din oceanul infinitului,
Însă, tainic, ne-ai deschis
Cu „Cheile Sohodolului”,
Porțile extazului,
Misterul dansului.

De la-nălțimea „Inelului”
Am înțeles mesajul sfânt,
Am sorbit ozonul cerului
Detașată de țara-mi de vânt.
Sunt așa sigură că ne iubești:
Sus, ne-ai gătit tărâm ca în povești!

Mi-arăți splendoarea-n țara mea
Să-ntrezăresc sublimă- Patria Ta!

Doamne, Îți mulțumesc! Amin!