M-au întrebat, cândva, cei trei copii
Cu ochii jucăuși, limpezi și vii:
„Cum vom folosi acele-avuții
Ce le-am strâns în veșnicii?
Ce cumperi în Ierusalimul Sfânt
Cu banul dăruit pe pământ?
Acolo nu-i valută-bogăție-
Aur și pietre scumpe-s temelie!”

I-am întrebat cu seriozitate:
„Cum credeți voi că e-n eternitate?
Ce ziceți, Gazda, Domnul Dumnezeu
Nu își va onora poporul Său?”
Fiul mijlociu, rapid și sincer,
A recunoscut: un computer,
La care să se joace în vecii
Era de-ajuns pentru a-l ferici (? !)

Cel mic credea că își va regăsi
Acolo, scumpele lui jucării-
Date în Numele Domnului-,
Chiar aurite de Mâna Tatălui!
Primul născut mi-a spus, serios:
„Aur, argint, nu vor fi de folos,
Mântuiții fiind egal de bogați
Nu va fi gelozie-ntre frați!

Dar, oare, nu ne vom plictisi
Cântând la harfe pe vecii?”
Voi scrie o opinie umilă
Despre o așa teamă puerilă:
Cred astfel copii inocenți
Dar și creștini copți. . suficienți.
Pentru mulți pocăiți de duminică
Raiul e-o liturghie veșnică...

Unii poftesc din rai doar bucate,
Nu dulcea lui Isus libertate.
Alții visează doar alba haina-
Ce-i țesută din fapte, în taină.
Copiii- ar vrea în Eden-jucării,
Nu negrăite, cerești bucurii.
Cei ce-au plecat de tineri în vecii,
Doar nunta eternă-i putea ferici.

Să ne-amintim cu drag, popor iubit:
„Ce la inima omului nu s-a suit,
Ochi n-a văzut, urechi n-au auzit”,
Așa minuni Domnul a pregătit
Pentru norodul ce L-a prețuit,
Și-n lupta vieții, grea, a biruit!
Favoarea, harul de-a fi mântuit
Întrece-orice răsplată-ai fi râvnit!

Noi știm că lumea cea materială
E-o umbră față de cea ideală.
Muzica ne e ecou din sublim,
După corul îngeresc o șoptim,
C-o undă din celesta bucurie
Ce ne va ospăta o veșnicie. .
Aurul credinței e-o comoară,
Din Sionul ceresc se coboară. .

Simt că în Paradis e-o împlinire
Sărut între iubire-fericire. .
Să-L vezi pe Domnul splendid, infinit
Întrece tot ce ți-ai închipuit!
Să stai pe tron cu El, strunind stelele,
Îngerii ascultându-ți dorințele. .
Să zbori cu viteza gândului,
Dincolo de limita spațiului,

Eliberat din cușca lutului,
Salvat din capcanele timpului,
Uimit, să asiști din veșnicii
La creația de noi galaxii. .
Să-ți amintești doar vag de plâns,
De încercări, cu un surâs...
Să-L adori pe Isus cu fervoare,
Să-ți răspundă la orice-ntrebare!

Cu-așa viziuni strălucite,
Treziți de sfinte cuvinte,
Să lepădăm vini tăinuite,
Și gânduri tulburi de ispite!
Să pășim pe-ale vieții talazuri,
Să domnim, ducând cruci de necazuri,
Îmbătați de cântările vii,
Însetați după veșnicii!


Amin!