În inima ta

Adesea te-ntrebi ce ţi s-a întâmplat,
Te-ntrebi cine eşti şi care ţi-e rostul
De ce eşti aşa şi de ce te-ai schimbat
De ce nu mai eşti cum ai fost tu odat'
Şi care-o să-ţi fie pedeapsa sau costul?

În inima ta, auzi mereu glasul
În cuget îţi spune ce-i bine, ce nu-i...
Dar tu, Îl respingi, grăbeşti apoi pasul
Şi nu realizezi că-n curând, vine ceasul
Când vei da socoteală de toate chiar Lui!

Inima se zbate-n dureri ne-nţelese
Şi-ţi spune mereu când eşti gata să cazi
Dar tu n-o asculţi, cauţi plăcerile-alese
Şi-apoi, te trezeşti că eşti prins între lese;
De n-ai fost mai bun ieri, măcar să fii azi...!

Şi curg din inimă râuri de lacrimi
Când reci, când fierbinţi, dar pline de dor...
E dorul suprem, ce-şi revarsă în patimi
Dorinţa de-a umple golul din inimi
Cu dorul de Cer, ce-i deplin, 'nnălţător...

Când cerul ţi-e plin de furtuni şi de ploi
Şi nu mai zăreşti de-atâţia nori, soare,
Tu luptă şi crede, si nu da 'napoi
Căci nu vei fi singur, mereu veţi fi doi
Şi când nu mai poţi, El te poartă pe braţe!

Să nu te gândeşti să renunţi a lupta
Căci El te iubeşte şi vrea să te-ajute
Tu cere-I să-ţi umple azi inima ta
Cu multă putere şi dragostea Sa
Încrede-te-n El, căci o să te-asculte!

Ai temeri, poveri, şi adesea-obosit...
Pe cale mai bâjbâi şi mergi şchiopătând
Şi stai în picioare pe stâncă, lovit...
Tu 'nalţă spre Cer glasul tău istovit
Şi cere-I putere; te roagă crezând...

Căci El te ascultă prin orice-ai trecut
Şi-I gata s-ajute, de vede credinţa;
Îndreaptă-ţi dar pasul şi viaţa de lut
Slujeşte-I doar Lui necurmat, ne-ntrerupt,
Şi-apoi, când Îl chemi, îţi va da biruinţa!

Amin!
21.03.2013