O zi să am, un an sau o decadă?
Secunde poate, soarele să-l simt?
Şi ochii mei cât timp o să mai vadă
Şi graiul meu, cât va mai fi succint?

Ce aş rosti, de ar veni sfârşitul,
Ştiind concret că timpu-a expirat?
Putea-voi calm, privi eu, infinitul
Şi de pământ uşor să mă despart?

O zi să am? Îmi tot întreb suspinul,
De ce tresalt când zările-s de foc?
Rece fior îmi curmă-n grabă chinul
Şi Duhul Sfânt, în duhul meu ia loc.

De zboru-i lin, uşoară-i înălţarea
Şi nu gândim bătăile de-aripă,
Ornice bat, coboară înserarea
Şi timpul-şi cerne boabele de clipă.

Şi ca-ntr-un vis, trezit din aţipire,
Se-mpart hotare, se despart trăiri,
Abandonat în sfântă contopire,
Privesc nostalgic colţ de amintiri.

18/07/13, Sînpetru Mare, TM- Lucica Boltasu