Proorocii împotriva edomiților
Ezechiel cap. 35


Pe Ezechiel Domnu-l îndeamnă
Înspre Seir, să proorocească
Și toate să-i aducă în seamă
Ce a făcut, să-i amintească

Muntelui Seir să îi spună
De toate, câte le-a făcut
Necaz are pe el să-i spună
Pustiu, va fi tot prefăcut

Cetățile-i va dărâma
Pentru crime ce le-a făcut
În ura Lui, tot va sfărma
Căci, prea mult sânge a băut

Și pentru ura ce-a purtat
Copiilor, lui Israel
Pentru mult sânge ce-a vărsat
Domnul, s-a supărat pe el

Și muntele Seir preface
Ca un pustiu, el va ajunge
Oameni de aici, n-or avea pace
Cu sabia, îi va străpunge

Dealuri și văi ca un puhoi
De morți, toate vor fi umplute
Nenorocirile șuvoi
De nimeni, nu pot fi oprite

Căci Domnul rău s-a supărat
Pe cei ce-s mândri și încrezuți
Pe cei care n-au respectat
Se cred puternici, nebătuți

Căci Domnul în a Lui mărire
Puterea Lui, și-a arătat
De învățătură să le fie
Ei, prea tare s-au îngâmfat

Precum Seirul s-a purtat
Cu cei ce-n Israel stăteau
De la Domnul au căpătat
Aceia, ce ei meritau

Urgii, distrugere a adus
Peste acest munte cunoscut
Mânia peste el și-a pus
Să știe, cine l-a făcut

Batjocuri Domnul a auzit
Cei din Seir, când le spuneau
Despre Israelul căzut
Pe care, lacomi îl pândeau

Față de Domnul s-au fălit
Cu vorbe fără sens, rostite
A lor vorbe L-au necăjit
Acuma, de El sunt plătite

Precum Seirul a făcut
Atunci, Casei lui Israel
Când laudele n-au tăcut
Și se vedeau mai mari ca el

Așa va face Dumnezeu
Seirul, îl va sfărâma
Dureri aici vor fi și greu
Iar Domnul, se va răzbuna

N-o să mai fie bucurie
Ci multă jale și mult plâns
Mulțimi de morți, vai o să fie
Iar viața, de pe munți, s-a stins.

va urma