Bătăi de clopot

Se-aud bătăi lăuntrice de clopot;
Nu-i clopot de aramă sau oțel.
E tunetul bătăilor de inimi,
Ce bate pentru lume, ce bate pentru El.

Arterele sunt sfori ce trag întruna,
Un clopot, care bate zi și noapte.
Pe pieptul Său, și-a pus Ioan urechea,
În Templu să audă, bătăi ce par, că-s șoapte.

Avem un clopot, care bate-n Sinagoga,
Ce-i construită, de-un Zidar Prea Sfânt.
Va amuți apoi, un clopot să mai bată,
În templul cel de humă, la margini de mormânt.

Se simt bătăi de clopot care cheamă,
Un trup hoinar, de ani rătăcitor.
E clopotul, din Vocea ce amintește,
Că omul nu-i decât, un simplu călător.

Bătăi de clopot, se aud în turle,
De parcă-și plâng, tristețea și durerea.
La ore fixe, bat, spărgând văzduhul,
Apoi adorm ca pruncul, când l-a răpus tăcerea.

Au fost bătăi de clopot ce bătură,
În Templu´ Unui Sfânt, ce-a stat lângă tâlhar.
A fost un clopot ce-a bătut odată,
Pe crucea răstignirii, acolo la Calvar.

Viorel Balcan 16 iulie 2013