Nu s-a inventat cuvântul care poate să descrie,
Cu adevărat puterea, ce mi-ai dat Părinte, mie,
Tu eşti Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul,
Stăpâneşti trecut, prezentul, viitorul, infinitul.

Tot ce am Îţi aparţine, sunt ce sunt prin harul Tău,
Sunt o mână de ţărână, eu un om, Tu, Dumnezeu,
Bucuria mântuirii mă desprinde de pământ,
De aceea cânt: "Mărire!" Tată, Fiu şi Duh Preasfânt.

Aleluia! Ce pot Doamne, în condiţia mea umilă,
Să Îţi dau ca răsplătire? Fie-Ţi, Tată, fie-Ţi milă!
N-am nimic, nimic prin care, să am merite depline,
Tot ce sunt şi tot ce este, plămădit este de Tine.

Mă-nfior gândind la harul ce-ai lăsat din bunătate,
Milă eşti şi Îndurare, dar Părinte şi Dreptate,
De aceea-n proşternare, în fierbinte rugăciune,
Îţi dau inima-mpărţită, jar aprins şi jar-tăciune.

Curăţeşte-o, dă-i sfinţirea, ce-a pierdut-o-n pribegie,
Pune, Ava-n ea iertare, întregeşte-o, fă-o vie,
Să îşi bată-n ritmuri truda, orologiu-n timp de tină,
Când se va sfârşi umblarea, să continue-n Lumină.

Iar acolo unde greşul mai mereu incriminează,
Bată clopotul trezirii! Fă-o Tată, iarăşi trează!
În momente seculare să-şi transpună neputinţa,
Căci în totul e izbândă, dacă ai ca scut, credinţa!

27/07/13, Barcelona- Lucica Boltasu