E descrisă în Cuvînt
Cu o mare-nsemnătate
E o roadă din Cuvînt,
Ești ferice, cu-a ei parte.

Dacă-o ai, te depărtezi,
Fugi de orice fărdelege
Cu păcat nu te-ntinezi
Zi de zi, primești putere.

Nu știu cum o cîntărești
Și în ce măsură-ți vine
Dar de-o ai, tu izbutești
Orișiunde-n astă lume.

Chiar de suferi pentru ea
Și ocări, și nedreptate,
Prin ea viață vei avea
Și cu Domnul sfînt, de toate.

Frica de Domnul cel sfînt
E mereu o temelie
Unde, de clădești cu rost,
Casa-ți ține la urgie.

Frica Domnului te face
Să te porți mereu frumos
Să arăți oriunde-n lume
Căci porți chipul lui Hristos.

Ea nu este-o teorie
Pe care poți s-o controlezi
E un foc, o apă vie
Ce nu poți s-o potolești.

E-un avînt ce te susține
Zi de zi pe calea vieții
Și de-o ai, face din tine
Apărător al dreptății.

Dragii mei fraţi şi surori,
Ce stați astăzi la altar,
Cît vorbește ea în voi?
Pune-n minte un hotar?

Dacă-o ai mereu în tine
Spre pierzare nu pornești
Și păcatele amare
Nici nu le mai pomenești.

De n-o ai, te vezi cum grabnic
Gura-ți zice nebunii
Și în tine se tot nasc,
Fel și fel, de viclenii.

Doamne, dă-ne-o la oricare
Ca să fim azi pietre vii
Și celor ce-s la altare,
Ca să depună mărturii.

Dă-o Doamne, celor tineri
Să priceapă voia Ta!
Prin pricepere să semeni
Din înțelepciunea Ta.

Dă-o familiilor, Doamne
Ca să lase planul Tău
Și copiii să-i primească
Fără murmur, căci li-e greu.

Dă-o Doamne, cu-ndurare
Și perilor - cei cărunți
Să rămînă-n așteptarea
Sfintelor făgăduinți.

Dă-o fraților din față
Să trăiască-adînc în ea
Și pildă să se arate
Căci le place, voia Ta.

Cum oare e cîntărită
De cei ce spun din Cuvînt
Și cu lumea se încurcă
În ce-i goană după vînt?

Ea îți lasă-n suflet, pace
Și de stăruiești în ea,
Calea ei, sigur te duce
Sus în cer, în țara Sa!

Izvorîți-o din iubire
Și de dragul lui Isus
Și va fi plan de trăire
Pînă vom fi în ceruri, sus.
AMIN