Simt!... Simt cum frigul pune stapanire peste pamant... E noapte, da!... Si ceata e grea… Ah, mi-e greu!... Gandul imi zboara la caldura de acasa – era atat de frumos… Dar eu, eu sunt cazut; mainile imi sunt reci, degerate. Vreau sa ma ridic dar trupul e prea greu... Inalt o rugaciune printre dinti – oare ma va auzi?!... El, atotputernicul, e Tatal meu... dar mi-e rusine, L-am necinstit.

Deodata ca intr-un vis ma cuprinde o mana – e divina! Ah, Doamne, nu pot… Sunt murdar, ma ascunt in colbul rece… Dar acei ochii nu renunta nici o clipa sa ma priveasca! Simt dragostea din ei! Ah, rostesc cu frica: “Tata, iarta-ma!”. El ma cuprins si mi-a promis dragostea Sa – o haina noua. Si caldura Sa – sunt fericit! De acum nu mai plec fara El!