Aici îl cred pe Locke. Când e vorba de mântuire îl cred pe Descartes. Primul postula că ne naștem loc viran care se umple cu educație și experiență. Al doilea a susținut că ideea de Dumnezeu e înnăscută în om. Între ei, prăpastie.

Școala de predicare Cireșarii încearcă să-i împace peste veacuri. Noi susținem că omul se naște cu semnul lui Dumnezeu în el dar prin păcat semnul s-a pierdut ca o hârtie mototolită din greșeală și aruncată într-un coș plin de nimicuri. Trebuie răscolit în coș, ori omul nu are chef de o asemenea muncă. Trebuie îndemnați sau motivați, cum zic americanii. Iar asta e treaba predicatorilor ce se nasc copii de 3,5 kg și nu predicatori. Ca să-l smulgi pe om din rutină, plictiseală, lene trebuie să cunoști cum să ajungi la inima și mintea lui. Dar asta nu te învață nici mama, nici liceul. Trebuie să vii la școala noastră. Nu toți trebuie să fie păstori dar toți trebuie să fie predicatori. Și care ar fi câștigul?

De ce să fii predicator? Adică, unul ce spune altora despre Hristos. Pentru că-i cea mai mare poruncă nu sugestie pe care ne-a lăsat-o Isus. Pentru că cine scapă pe un om de la flăcările iadului primește iertarea la o mulțime de păcate. Nu prea înțeleg cum vine asta dar dacă așa scrie în Scriptură… Pentru că e cea mai frumoasă slujire de pe fața pământului. Pentru că raiul ar fi urât fără ei… De aceea vă chem la Școala de predicare Cireșarii aducându-vă aminte că în timp ce noi stăm plictisiți, slujitorii diavolului se pregătesc să fie cât mai eficienți.

                                                                                                   V l ad i m i r _ P u s t a n