Permiteţi-mi să împărtăşesc gândurile pe care le-am cules şi care mi-au înviorat sufletul din textul indicat. Concluzia generală din acest text ar fi aceasta: suntem deficitari, corigenţi când e vorba de aplicarea în viaţa cotidiană a voii divine revelată prin Cuvânt. Trebuie să reparăm această deficientă dacă dorim biruinţa finală. În limba română avem această expresie atât de plastică: “Teoria că teorie, dar practica ne omoară”
Să considerăm acrostihul cuvântului CUVÂNT şi vom poposi la câteva aspecte în contextul temei pe care o discutăm. C ercetare (1) U urmare (2) V aloare (3) Î ncredinţare (4) N evoie (5) T riumf (6)
C
U
V
Î
N
T
1. CERCETARE
1. A) Primul aspect ar fi cercetarea Cuvântului. E de mare importantă. De fapt, dacă-L considerăm important în viaţa noastră, Îi vom da atenţia cuvenită. Citirea unui psalm înainte de culcare e bună; dar nu e cercetare, nu e aprofundare. Memorizarea pasajelor biblice e ceva minunat; dar nu e cercetare. Copacii care nu au rădăcinile înfipte adânc în sol nu rezistă rafalelor vânturilor puternice.
În textul din Iacov, în versetul 25 găsim scris: „Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită...” Aceasta este, de fapt, cercetarea. Legea Domnului este desăvârşita şi înviorează sufletul, aşa cum s-a exprimat David în Psalmul 19. Aş zice că dacă ne adâncim în legea desăvârşită lucrul acesta ne va da imbold spre aplicarea acestei legi.
Bine-nţeles cercetarea cere timp, jertfă din partea noastră. Dar rezultatele vor fi minunate. Cuvântul Lui Dumnezeu nu e poezie sau cântare oricât de minunate ar fi acestea. E chiar viaţa noastră.
Iată ce am citit într-un E-mail primit recent: “Te-ai săturat să duci o viaţă plină de eşecuri? Atunci adânceşte-te în Cuvântul lui Dumnezeu şi lasă-L să te pătrundă! "Un verset pe zi tine diavolul departe" este un slogan drăguţ, dar este nevoie de mult mai mult de atât! Cuvântul lui Dumnezeu este aidoma unui leac. Nu trebuie să înţelegi cum funcţionează, ci trebuie să-l iei! Când te adânceşti în Scriptură se întâmplă ceva uimitor. Ispita îşi pierde puterea, iar locul îi este luat de puteri copleşitoare. Şi de fiecare dată când un verset îţi pătrunde în minte, foamea ta după Cuvântul Lui creşte.”
1. B) Al 2-lea aspect ar fi cercetarea ce ne-o face Cuvântul. Dacă vrem din toată inima să-L asimilăm Îl vom recepţiona. „Primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi...” (versetul 21). Recepţionarea e legea de bază a dezvoltării, a creşterii. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla pomilor dacă nu ar recepţiona seva.
Dacă, deci, Îl primim în atitudine de smerenie ne va cerceta în chip minunat. Ne vom vedea starea noastră. Dacă suntem mâhniţi ne va da înviorare. Dacă vom fi dezorientaţi ne va da orientare. Biblia e ca un palat de oglinzi: oriunde te întorci îţi vezi faţa. Biblia e o oglindă ce nu minte, nu distorsionează un chip, ci îl arată aşa cum e. Ştim că sunt un fel de oglinzi care distorsionează chipul uman. Biblia nu e aşa. Ne spune exact cum suntem. De Sărbători primim cadouri din partea celor dragi. În general zicem: „O, ce-mi place acest cadou, e minunat, e ceea ce mi-am dorit...” Să fim obiectivi: nu chiar întotdeauna ne place cadoul, poate am fi vrut altceva; dar vrem să fim amabili, să nu supărăm pe dătător. Ei bine, Biblia nu e aşa, ci ne spune exact cum suntem. Dar vom ştii ce să facem dacă există pete în vieţile noastre: vom merge la izvorul care spală. Cuvântul lui Dumnezeu e Dreptar şi ne va direcţiona pe calea cea dreaptă.
2. URMARE
Va fi o urmare, o consecinţă a faptului că recepţionam şi ne adâncim în Legea Domnului. Trăim în lumea consecinţelor. „Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7) Ar fi bine să reţinem acest principiu: creştinismul activ rezultă din trăirea zilnică a Cuvântului; creştinismul pasiv rezultă din ascultare fără aplicare. Există seminarii şi prelegeri la anumite universităţi unde pot participa cei interesaţi chiar dacă nu sunt studenţi la acele universităţi. Ei participă, ascultă prelegerea, îşi iau notiţe dacă vor şi cam atât. Nu li se cere să dea examen să vadă cum au aplicat lecţiile respective. Ei sunt doar spectatori. Creştinismul pasiv produce doar spectatori. Dumnezeu ne vrea implicaţi în lucrare. Ce har că El ne vrea colaboratorii Lui! Se poate colaborare fără implicare? Nu! Se poate implicare fără aplicare? Nu! Să ne întrebăm cu cea mai mare seriozitate: vrem să fim doar spectatori, sau vrem să ne implicăm, cu pasiune, în lucrare?
Nu ştiu exact unde am auzit această expresie, dar vreau s-o redau: CREŞTINISM DE FOTOLIU; acesta e un creştinism uşor, comod; o religie comodă fără prea mult sacrificiu; mergi la biserică asculţi un program frumos, o predică bună şi cam atât. E uşor a asculta o predică despre sacrificiul suprem înfăptuit de Însuşi Fiul lui Dumnezeu; dar e mai greu să suferi împreună cu El, să-ţi iei crucea şi să-L urmezi.
3. VALOARE
Valoarea Cuvântului nu se pune la îndoială. Cine o face, o face pe contul lui şi spre paguba lui. Se spune că în România, într-un compartiment de tren era un preot îmbrăcat în haine preoţeşti. Prin urmare cei trei sau patru vlăjgani care călătoreau în acelaşi compartiment au ştiut că acel călător e preot. Tinerii au început să bea, discuţia lor s-a aprins; apoi au început să vorbească în mod obraznic despre religie. Făceau aluzii perfide, ofensatoare. Preotul n-a zis nimic, dar la urmă şi-a cerut, politicos, cuvântul. „Dragii mei”, a zis preotul, „aş vrea să vă spun ceva: gândiţi-vă la un inel din aur; el are valoare în el. Dacă mergeţi cu el în cocina de porci şi-l tăvăliţi în gunoiul acela urât mirositor, normal că se va murdări la suprafaţă, dar valoarea din el rămâne. La fel, puteţi arunca noroi în cele sfinte cât doriţi; valoarea rămâne.”
A) Valoarea Cuvântului e o valoare mântuitoare aşa cum ne spune versetul 21 al textului indicat. Să ne gândim la milioanele de suflete smulse din ghearele păcatului. Din prigonitor crunt, Saul a devenit slujitor al Celui pe care-L prigonea.
B) E valoros datorită faptului că creează vigoare spirituală
C) E valoros pentru că dă direcţie clară
D) Valoarea Lui derivă din eternitatea Lui.
Dar se pune marele semn de întrebare: dacă e valoros cât Îl preţuim noi? Cât e de important pentru noi? Este El tot atât de important, pentru noi, cum e aerul? Ar trebui să fie. E de-o importanţă vitală. El ne susţine viaţa spirituală. Uneori atât de mult ne place o cântare sau o strofă dintr-o poezie, că ne trezim fredonând cântarea, sau recitând strofa respectivă. Pe parcursul zilei mai fredonăm melodia de vreo câteva ori. Nu o putem scoate din minte şi din suflet. La fel ar trebui să fie şi Cuvântul. Şi de fapt aşa este când a avut loc procesul asimilării.
4. ÎNCREDINŢARE
Nu putem să despărţim entitatea CUVÂNT de entitatea CREDINŢA. Sunt mulţi care citesc Biblia ca pe un roman. Dacă cineva citeşte Cuvântul fără încredinţarea că-i de la Dumnezeu, e totul în zadar.
Unii zic că biblia e un cod moral şi atât. Cum rămâne, atunci, cu atâtea vieţi transformate? Milioane de minuni! Un cod care-i doar moral, fără marca divinităţii, poate mişca, poate impresiona dar nu poate transforma din temelii. Biblia nu e o carte de informaţie ci de revelaţie şi transformare.
Fără credinţă nu e posibil să fim plăcuţi lui Dumnezeu şi fără credinţă nu e posibil să aplicăm Cuvântul în trăirea noastră cotidiană. Credinţă vie l-a îndemnat pe Avraam să asculte ce i-a spus Dumnezeu şi să împlinească. Fără ezitări s-a sculat dis-de-dimineaţă şi a pornit spre muntele Moria, însoţit de Isaac. Doar prin credinţa vom putea spune: “Vorbeşte, Doamne, că robul Tău ascultă!”
5. NEVOIE
Meditând la acest subiect m-am întrebat: în lumea complexă, sofisticată în care trăim, care ar fi cea mai mare nevoie? Benzina? Hrana? Înţelegerea între naţiuni? Descoperirea vreunui medicament pentru cancer? Nu, ci Cuvântul. Care ar fi nevoia cea mai acută în creştinismul de azi, în bisericile noastre? Cuvântul. Ne vor asalta situaţii grele în care va trebui să zicem: “Este scris!” Au apărut şi vor apare teorii subtile cu scopul de a submina Cuvântul. El nu poate fi subminat sau răsturnat. Dimpotrivă, va răsturna El pe cei ce vor să-L răstoarne. Dar avem nevoie de o doctrină sănătoasă, de o învăţătură clară. Avem nevoie de Cuvânt mai mult decât orice. E fundamentul solid pentru vieţile noastre spirituale. Din El ne hrănim; Cu El ne apărăm. Fără El am pluti încoace şi încolo purtaţi de orice vânt de învăţătură.
6. TRIUMF
Trăirea şi aplicarea Cuvântului va avea consecinţe binecuvântate în vieţile noastre. Vor fi satisfacţii, împliniri, biruinţe şi apoi triumful final când vom auzi o voce: “Veniţi binecuvântaţii Tatălui...”
Mi-a rămas în minte o expresie auzită cu câţiva ani în urmă: “citirea şi aplicarea Bibliei pe sărite.” Adică să citim şi să aplicăm doar ce ne convine. Acel pasaj bibic? Se aplică altuia, nu mie! În felul acesta părti importante din Scriptură sunt neglijate. Această atitudine e rampa de lansare spre eşecul total. Doar aplicarea integrală a Cuvântului asigură triumful final. Apostolul Iacov zice: “Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri” (Iacov 1:22) De aceea să luăm aminte la îndemnul care zice: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea...” (Iosua 1:8) Tot ce este scris în ea... Ajută-ne, Doamne, să înfăptuim lucrul acesta!
George Cornici