Mulţi în vremea de azi întreabă dacă trebuie să se pocăiască. Mulţi zic "Părinţii mei sunt creştini, eu sunt crescut în familie creştină, umblu zi de zi la biserică, de ce trebuie să mă mai pocăiesc?"

      Cei în vârstă, şi chiar cei de la biserică îţi zic că trebuie să te pocăieşti, dar tu zici că nu simţi nevoia de a te pocăi. Tu te ocupi numai de nevoile şi de problemele tale; să ai un domiciliu bun şi cei mai buni prieteni, să speri în curând că vei avea un loc de muncă bun şi apoi să vezi ce se va alege din această lume. Tu eşti mulţumit cu starea ta şi gândesti că aceste îndemnuri de a te pocăi sunt inutile. Există oameni care tot timpul se preocupă de alţii să le dea sfaturi bune, să le spună că toate sunt rele. Să asculţi tot timpul astfel de cuvinte nu este nici o plăcere. Un lucru este foarte important: au ei dreptate sau nu au? " Trebuie să te pocăieşti sau nu este necesar?"

       Dacă ar fi vorba de un lucru mărunt, atunci l-ai putea trece cu vederea, dar fiindcă este vorba de veşnicie, trebuie neapărat să-ţi culegi toate informaţiile necesare. Vreau să te întreb pe tine întrebarea care mi-o pun adesea şi mie: "Te-ai gândit vreodată la veşnicie? Te-ai gândit unde vei merge după moarte, sau te-ai gândit vreodată la viaţa care o trăieşti?" Clar că după toate câte le ai "maşină nouă, casă frumoasă, prieteni etc", clar că nu ai timp pentru a te gândi la veşnicie, la Dumnezeu. Dar, este de folos să ne facem timp pentru a pătrunde în tainile veşniciei din punct de vedere Biblic.

      Am citit odată o legendă despre un tânăr foarte inteligent pe care regele a dorit să îl pună la încercare. Regele l-a întrebat " Cât durează veşnicia?" Tânărul a răspuns " O, rege într-o ţară îndepărtată există un munte foarte înalt, al cărui vârf trece cu mult peste nori. Acest munte este din oţel. O dată la o sută de ani vine o păsărica şi îşi şterge ciocul de el. Dacă pe această cale muntele este îndepărtat de nu se mai vede nimic din el atunci a trecut o secundă din veşnicie."  Nu ne dă acest răspuns oare o idee despre infinitatea veşniciei? Dar ea este mult mai mare, căci în veşnicie nu sunt secunde. 2Petru3:8 spune: "Acolo o mie de ani sunt ca o zi, iar o zi ca o mie de ani."

     Veşnicia nu are sfârşit şi de aceea nu există unitate de măsură pentru a fi măsurată. După aceste răspunsuri sunt sigur că te întrebi " Cum pot eu să intru în veşnicie, după toate ce am făcut? Oare Dumnezeu mă va ierta, oare mă va primi în veşnicie?" 1 Timotei 2:4 zice " Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi."  2Corinteni5:20 mai zice "Împăcaţi-vă cu Dumnezeu."  El l-a primit pe tâlharul de pe cruce, iar alţii s-au pocăit pe patul de moarte. Oare nu te va primi şi pe tine în veşnicie? Sigur că da. Iov 33 este scris că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când în altul şi dacă omul nu ascultă, atunci le întipăreşte învăţăturile Sale. Dacă nici aşa nu doreşti să primeşti învăţăturile Lui şi îţi împietreşti inima cum a făcut-o Faraon, atunci El ţi-o împietreşte şi mai tare şi te pedepseşte. Aceasta poate să o facă Dumnezeu şi cu tine, dacă nu asculţi chemarea Lui de a te pocăi. În Faptele Apostolilor17:30-31 zice: "Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru ca a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor o dovadă netăgădută prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi."

     Tinere drag care citeşti acum şi nu eşti pocăit, sau ai îndoieli despre pocăinţă, ia în serios recunoaşterea păcatelor şi cere Domnului Isus iertare ca să te primească chiar în momentul acesta. Biblia spune la 2Corinteni5:20-21: "Noi deci suntem trimişi împuterniciţi pentru Hristos; şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu…!". "Astăzi, dacă auzi glasul Lui nu vă împietriţi inimile" Evrei4:7.