Planta de Aloe

Ai auzit vreodată o poveste
Cu-Aloea din tărâmul însoririi?
Cum, un secol, umilă, ea crește
Și își așteaptă vremea înfloririi...
Atunci, se deschid mugurii-cunună
În o mie de flori minunate,
Regina vegetală, tropicală
Este văzută înflorind o dată!
Florile-i sunt coroane mortuare
O dată a-nflorit, în floare moare!

Ai auzit vreodată, tu, istorii
Despre-al pustiei unic pelican
Ce-și iubește cu patimă puii
Și-i crește în deșertul african?
El le aduce apă de izvoare
Din oazele cu palmierii vii
Și pescuiește pentru ei, în mare..
În foamete, ajunge-a se jertfi:
Atunci, pelicanii cu sângele lor
Își hrănesc puii, iar părinții mor.

Ai auzit vreodată o poveste
Cu lebăda tăcută, înotând,
Ce Albă-ca-Zăpada din lac este,
Însă nu cântă-n valul de argint?
Ea își înalță trilul la sfârșit,
Când e bolnavă sau a-mbătrânit,
Pân-atunci țipă numai, răgușit,
Alunecând pe unda de argint.
Învăluită în amurgul fatal
Își cântă unicul concert, final..

Ai auzit Vestea adevărată
Mai mare și mai sfântă decât toate?
Despre Isus, Fiul iubit de Tată,
Ce-a coborât din ceruri minunate:
Cum a lăsat al îngerilor cor,
(În Fața-I cădeau duhuri în leșin),
Dorind să fie-al lumii Salvator
El a răbdat ca Miel, al crucii chin!
Moartea Lui îți e Viață, prin credință,
Ai fericirea-n plâns, prin pocăință!

Amin!