„Fiul meu!” Ce simple, dulci cuvinte!
„Băiatul meu!” Expresie minunată!
Număr luni, săptămâni sfinte,
Zilele, până voi ajunge „tată”!

„Străini micuți”sunt numiți nou-născuții,
Dar tu, nu vei fi pruncul neștiut:
Făr-un păcat, dar cu dublul virtuții
Tatălui tău, nu ești necunoscut!

Ai fost plantat să crești- un sad de soi,
În clan, ești cel mai bun, cel mai curat!
Ești din sângele nostru, os din noi,
Cu Isus, te vom face bărbat!

Curând, te voi strânge la piept, sfânt odor,
Pe tine, mesagerul bucuriei,
Și mă rog Domnului îndurător
Să nu cad în păcatul mândriei!

Vei gânguri mamei tale, în brațe,
Vei suge, alintat, la sânul său,
Pentru voi, daruri scumpe din viață,
Voi mulțumi mereu lui Dumnezeu!

Cântecul mării poate încânta,
Și trilul verii e așa plăcut...
Dar ce creație poate egala
Vocea tăcută de prunc nenăscut?

Noi ți-auzim de-acum glasul subtil,
Și te-așteptăm, nerăbdători, să vii
Rod al iubirii noastre, scump copil,
În timp ce tu te-apropii, zi de zi.

Ne e atât de dor să-ți arătăm
Creația toată a lui Dumnezeu,
Atâtea lucruri vrem să te-nvățăm,
Umple golul din casă, fiul meu!