Cu mâinile pe plug,

(„Oricine pune mâna pe plug, şi se uită
înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia
lui Dumnezeu.” Luca 9:62)

Cu mâinile pe plug să mergi mereu 'nainte,
Iar brazda răsturnată glia să o schimbe,
Într-un ogor mai roditor, cu snopi de grâu şi linte,
Ce-aşteaptă marea zi a roadelor şi-a sărbătorii sfinte.

Cu mâinile pe plug să nu te-opreşti în brazdă,
Privind la norii grei ce-s gata ca să cadă,
Tu trage brazda mai adânc şi nu lăsa ca să se vadă,
Pământul nearat ce l-ai călcat mereu în grabă.

Cu mâinile pe plug, dar ochi aţintiţi mereu spre ţintă,
Mergi tot-nainte plin de zel şi de credinţă,
Fără să-ţi pese de ploaie şi furtună,
Ştiind că la sfârşit primivei ca răsplată, o cunună.

Cu mâinile pe plug, dar cu picioarele-ncălţate,
Să poţi să mergi prin rugi şi pălămidă frate,
Iar dacă şerpi şi scorpii îţi vor ieşi în cale,
Nu te opri nicicum privind la gropile din vale.

Cu mâinile pe plug dar mintea trează,
Gândindu-te mereu la cei ce zi de zi veghează,
Iar brazda ta să fie dreaptă astăzi pe ogor,
Căci plata vei primi din mâna Marelui Mântuitor.

Cu mâinile pe plug, tu să nu priveşti-napoi,
La păsările care vin să fure ce tu ai semănat în toi,
Iar dacă chiar acum ai obosit pe cale,
Priveşte înspre cer la gloata care cântă, osanale.

Cu mâinile pe plug, să fi plugar destoinic,
Şi slujba să ţi-o faci ca un viteaz statornic,
Ce nu se schimbă atunci când drumul e primejdios,
Ştiind că biruinţa este a Domnului Isus Hristos.

Cu mâinile pe plug, să ari şi zi şi noapte,
Gândindu-te mereu la cei flămânzi ce încă nu au parte
De pâinea vieţi ce satură şi dă speranţă
Celui ce vrea s-ajungă mântuit, cu siguranţă.

Cu mâinile pe plug, dar inima mereu deschisă,
Ca să primeşti putere când lupta e încinsă
Acum când şi cel rău încearcă-n disperare
Să semene neghină, chiar şi-n adunare.

Cu mâinile pe plug, dar gura larg deschisă
Iar vorbele ce-ţi ies din suflet cu vocea ta cea stinsă
S-ajungă azi la toţi acei ce-au aţipit pe cale
Uitând că Domnul e la uşă, e chiar în adunare.

El astăzi este lângă tine şi plugul tău îl cârmuieşte,
Ungându-ţi chiar brăzdarul care rugineşte,
Cu alifia sfântă a Duhului cel Sfânt,
Ca tu să poţi intra în Noul Său aşezământ.

Cu mâinile pe plug, dar gândul îndreptat spre veşnicie,
Fără să-ţi pese că ai pierdut o avuţie
În schimb ai câştigat un suflet preţios
Ce azi prin tine la aflat pe Domnul tău, Isus Hristos.

Cu mâinele pe plug, bucurăte frate astăzi şi nu mâine,
De darul cel frumos, ce Dumnezeu la pus în tine,
Ce le-ai primit ca mană din cerul de sus
Să semeni mântuirea şi salvarea prin Isus.

Gicu Cotlet
8-09-13