De câte ori ţi s-a întâmplat să fii dat la o parte din a sluji pe Dumnezeu aşa cum te-a chemat? Şi ai plâns în inima ta mai amar decât dacă ai fi pierdut averi...De câte ori, poate chiar cei dintre fraţii tăi ţi-au adus un asemenea privilegiu! Şi te-ai fi gândit de multe ori, că nu mai are rost să continui, şi ţi-a fost inima zdrobită, de cuvinte la adresa ta, pe care nu ţi-ai fi dorit niciodată să le primesti ca cea mai grea lovitură...

Te înţeleg atât de bine, pe tine, care poate acum ţi-e sfâşiată inima, şi nu ai glas cu care să mai ai putere să strigi: Doamne, DE CE?

Şi treci acum prin această situaţie dureroasă din care ai vrea să fugi, cuprins de teamă, de ruşine pe nedrept...

Este atât de adevărat, că ai prefera mai întâi să pierzi ceva pe care pui preţ decat să ţi se ia dreptul de a sluji pentru Dumnezeu, acest drept pe care orice copil al Său l-a primit ca un dar de la El...

De multe ori te-ai întrebat: oare de ce eu mă aflu în această situaţie?

Şi, nu ai găsit de la nimeni niciun răspuns! Ai rămas căzut şi însângerat undeva într-un loc retras, cu sufletul mâhnit de durere.....Dar Dumnezeu te priveşte înlăuntrul tău, şi plânge împreuna cu tine, fiindcă El vede în tine ceea ce nimeni altcineva nu ar vedea...Ridică-te!!! Este timpul să te dedici lui Dumnezeu cu toată inima ta, chiar dacă nu vei fi pus în mijlocul celor mari, El este mai mare peste toţi oamenii şi este cel mai minunat când stai aproape de El, şi El nespus de mult te va ridica. Nu te încrede niciodata în vreun om, fiindcă omul este atât de slab şi neputincios...

Începe, prin a te dărui cu totul lui Dumnezeu, cu inima bună pentru cei care trec prin suferinţă, care au nevoie de o mângâiere, fii tare şi nu lăsa pe nimeni şi nimic, să-ţi ia acest drept de a-L urma pe Domnul Isus din toată inima.