CA SA NU SE LAUDE NIMENI

*
Domnul nu se uită la faţa omului,
În inimă priveşte. Acolo locuieşte:
Neprihănirea cea scumpă cerului
Sau firea ce mereu se răzvrăteşte.

Blândul Suveran, în planul Său,
Metamorfozează inima-n iubire,
O curăţă de tot ce e sau pare rău,
O umple cu-a mântuirii sfinţire.

Jertfa de ispăşire, vie răscumpărare,
Revarsă peste omenire divină iubire.
Şi-i umple omului zilele cu soare,
Din razele luminii nemuritoare.

Ce Har minunat! Nu l-am meritat.
Cu sânge sfânt s-a revărsat la cruce.
Iertarea, în jertfă, noi am aflat.
Ce har minunat dezrobire aduce!

Dumnezeu iertarea ne-a dăruit,
Prin har a sădit o vie credinţă.
Izbăvire faptele nu ne-au oferit,
Nici suferinţele fără pocăinţă.

Mântuirea în dar am primit,
Ca să nu se laude nimeni.
În sânge sfânt ne-a sfinţit,
Să fim a cerului cetăţeni.
Amin!