Dragostea este aşa cum ţi-o închipui: adevărată. Ea niciodată nu blestemă, doar binecuvântează.

Dragostea inspiră credinţă celui ce-o are şi-o simte; ea este de fapt un dar oferit fără plată, este ca şi o evanghelie ce poate fi citită, auzită şi văzută de oricine.

Dragostea nu este făţarnică. Ea s-a arătat în modul cel mai glorios pe Golgota. Dragostea înseamnă Golgota şi har şi poartă un nume: Isus.

Dragostea nu judecă. Ea este lumină şi miracol, luceşte ziua şi noaptea, oriunde.

Dragostea preţuieşte puritatea trupului şi a sufletului. Ea dă putere inimii firave, pentru că oferă şi primeşte.        

Dragostea se aseamană cu roua, care înviorează petalele adormite, şi cu soarele, care încălzeşte pământul.

Dragostea vorbeşte în şoaptă, ca şi cum ar vrea să îţi destăinuie cel mai mare secret. Ea tace când forţa inimii o cere, nu ţipă ca pescaruşii ce zboară deasupra apelor învolbutate.

Dragostea este una: inconfundabilă, sensibilă, pură... Ea dă sens vieţii şi face din fiecare zi o floare care răspândeşte un parfum unic.

Dragostea este - aţi ghicit - este în noi. O arătăm?