Mai am puțin și voi pleca Acasă,
Te rog Isuse, locu-a-mi pregăti,
Căci promisiunea e așa frumoasă:
Voi fi cu Tine, Doamne-n veșnicii!

Puțin mai am în lumea de himere,
Un amalgam de trudă și nimic,
În amintiri mai picură durere,
Chiar dacă gura nu zice nimic.

Puțin mai e și parcă niciodată,
N-am auzit secunda, ca acum,
Își bate timpul mai înverșunată,
Pavând cu ani, al veșniciei drum.

Mai e puțin din drum și orizontul,
Îmbrățișează-amurgul ruginiu,
Când mă opun, evaluează contul,
Cât e ogor în viață, cât pustiu.

Puțin, puțin! Să fie doar în zile,
Enumerarea timpului rămas?
Sau cartea vieții încă are file,
Ce trebuie parcurse făr' popas?

Mai am puțin, îmi fac revizuirea,
Ce e în mine bun și ce-i stricat,
Și pocăit, cert eul meu și firea,
Iar Tu îmi spui: "Ești binecuvântat!"

Puțin avem, ce repede trec anii,
Clipa de azi, mâine va fi un ieri,
Iartă, iubește prietenii, dușmanii
Și grijă ai, lui Dumnezeu ce ceri.

Părinte Sfânt, dă-mi doar înțelepciune,
Să înțeleg, să fac doar voia Ta,
Viața prin Tine este o mimune,
Slăvit să fii, acum și pururea!

23/08/13, Barcelona- Lucica Boltasu