POETULUI

Nu-i puţin ce dai, cu har, din tine
Ne potoleşte setea de frumos
Încrâncenarea se topeşte, apoi vine
Acea înviorare ce vindecă duios.


Nu-i puţin că ne deschizi privirea
Spre tainele ascunse-n frumuseţi,
Că vedem în fiecare vers iubirea
Ce poate-nlătura din noi tristeţi.


Nu-i puţin s-alergi spre ţinta clară
În cursa lungă în care te-ai înscris,
S-accentuezi culori de primăvară
Ce parcă vin, direct, din paradis.


Nu-i puţin că te jertfeşti întruna
Să umplii viduri cu parfum de rai,
Să-ţi împleteşti din armonii cununa
Şi să-ţi exprimi durerea ce o ai.

George Cornici/22 August, 2013