N-am fost atunci...

Mă știi că am lipsit de la sentința,
Când alți au iscălit în locul meu.
N-am fost prezent, să-ți simt durerea,
Dar mă știai, ce vină port și eu.

Nu pot să știu, de ce-au râvnit cruzimea,
Acel popor, pe care L-ai ales.
N-am fost să văd, cum înspre moarte,
Doar patimi, și osândă Ai cules.

Încerc să înțeleg; Cu ce putere,
Te-au pălmuit, o mână de mișei ?
N-am fost pe drum, ca să-ți ridic cununa,
Dar spinii…..din coroan-au fost ai mei.

N-am fost atunci, în temniță cu Tine,
Să strig la temnicer, că ești nevinovat.
Dar ai tăcut, și-ai suferit durerea,
De palme și injurii, Isuse m-ai iertat.

Trecutul, a făcut să nu mă pună,
Să fiu prezent, acolo la Calvar.
N-am fost ostaș, nici fariseu sau preot.
Am fost ca cel, din stânga, un tâlhar.

N-a trebuit, să fiu prezent la cruce.
Iertare ca să cer, și mântuire chiar.
Știai că peste secole, mă vei chema la Tine,
Prim Jertfa răstignirii, să-mi dai viață-n dar.

Viorel Balcan 14 august 2013