,,Ne-a mai rămas, doar cartea de cântări
Ca sufletul, să ni-l mai ostoim!
Vom lăuda pe Cel plin de-ndurări
Şi-I vom cânta la sfintele-nserări
Când, pe genunchi, venim să-I mulţumim."

Aşa spunea, un biet om necăjit
Vrăjmaşul îi luase, tot ce avea;
Nevasta îi spunea -,,n-avem nimic
Au luat tot, n-a mai rămas nimic;
Ce vom făcea? O Doamne, ce-om făcea?"

Dar el spunea, cu sufletu-mpăcat:
,,Ne-a mai rămas, doar cartea de cântări!"
N-au văzut....sau...nu i-a interesat
Cartea, care frumos stătea pe raft;
Un nesecat izvor de alinări!

Asta ne este nouă bogăţia
Şi harul, ce ni l-a dat Dumnezeu;
Cartea asta, ne este toată Avuţia
Şi cântând, vedem Împărăţia;
Nădejdea noastră, la bine şi la rău.

E-adevărat, cei răi ne pot lua
Averea ...şi lucrurile toate;
De tot ce-avem, ne pot deposeda
Luîndu-ne, chiar însăşi viaţa,
Dar, credinţa-n El, nimeni nu poate!

Ne-a mai rămas, doar cartea de cântări!
Puternic, binecuvântat balsam!
Cântând, simt mâna Ta cu mângâieri
Şi-n juru-mi văd, doar binecuvântări
Şi-Ţi mulţumesc, o, Doamne că Te am!

A.N
15.07.2013 Firenze