Adânc copleșită de marea-ți iubire
Al cărui izvor este în Dumnezeu,
Aduc fericită a mea mulțumire
Și recunoștința-mi, ție, dragul meu.

Alături de mine ai fost tu în toate,
Mereu întărindu-mi nădejdea 'nțelept;
Când toți m-au lovit, tu mi-ai dat bunătate
Și-avut-am odihnă la tine pe piept.

Mi-ai dat siguranță când temeri și gânduri,
Credința și pacea îmi amenințau;
Oprit-ai suspine când, în multe rânduri,
Din inima-mi frântă dureri izvorau.

Ades mijlocit-ai 'nălțând rugăciunea,
Să am biruință deplin prin Isus;
Și El, Domnul slavei, făcut-a minunea,
L-a ta rugăminte răspuns a adus.

Defecte, greșeli, slăbiciuni, scăzăminte,
Cu dragostea-ți toate le-ai acoperit
Și nu ți-ai adus de niciuna aminte
Ci mai mult, mai tare, mereu m-ai iubit.

Uimită-s de tot ce sădit-a în tine
Cu-așa gingășie și grijă, Hristos;
Parfumul naturii mărețe, divine
Te face, iubite, atât de frumos!

Cuprinsă-i ființa de-așa bucurie
Căci văd mâna bună a Domnului sfânt
Cum te-a pregătit, dăruindu-te mie,
Să-mi fi mângâierea pe acest pământ.

Mă pierd, mă cufund în iubirea-ți fierbinte,
Așa minunată și scumpă e ea!
O, n-o pot descrie, și nu am cuvinte
Să-ți pot mulțumi pentru dragostea ta.

Momente frumoase în mintea-mi se-adună
Și-L laud pe Domnul că-n noi a turnat
Iubirea, ca veșnic să fim împreună,
Aici și în Raiul binecuvântat.

Doresc toată viața să-ți dau prețuirea
Ce ți se cuvine, și să te iubesc;
Prin ceea ce sunt să-ți aduc fericirea,
Prin ceea ce fac să îți spun: mulțumesc!

Amin.

31 august 2013