Mai lasă Doamne harul Tău!

Mai lasă Doamne harul Tău
Şi-ntinde-l peste omenirea
Ce nu Ţi-a cunoscut iubirea,
Şi care zace-ncă-n Cel Rău
Ne-nţelegând adâncu-i hău,
De unde îi vrei dezrobirea!

Căci numai prin harul sfânt
Ea ar putea să se trezească,
S-asculte voia-Ţi cerească
Precum în cer şi pe pământ
Cum e descrisă în Cuvânt,
Şi altă viaţă, să-şi croiască!

Mai lasă Doamne al Tău har
Să mai îndemne la pocăinţă,
Şi cel ce vrea, prin credinţă
Să vadă-n Jertfa din Calvar,
Cum mântuirea ai dat în dar
La orice om, ce-are voinţă!

Căci Tu pe nimeni nu sileşti
De-a face Doamne, voia Ta,
Căci Tu i-ai lăsat libertatea
Şi nu-n dreptul lui hotărăşti,
Singurul drept e că-l iubeşti,
Pentru el, învins-ai moartea!

Mai lasă Doamne harul mare
Pe lângă om să mijlocească,
Şi Duhul Sfânt să stăruiască
În dragostea cea Jertfitoare,
Să vadă mila-Ţi, prin iertare
Şi-n lupta eului, să biruiască!

Flavius Laurian Duverna
03 Septembrie 2013