Ipocrizie Mondială

Puternicii din lume se ceartă parcă-n șoapte,
Ascund pisica moartă și spun minciuni duium...
Se-omoară frați de sânge împinși de-un mare șarpe,
Și mor copii ca muște cu-nveninatul fum...

Și toți au interese, afaceri fel de fel.
Unii le vând rachete, iar alții mulg petrol.
Și fac chiar mare zarvă, cu sincer , aprig , zel...
În timp ce mor copii ,cei tari recită rol...

Se strânge iar cureaua , plătesc mereu săracii,
Se socotesc procente ,se bolmojesc solutii...
Dar culmea ! Nu-s de vină, acei ce-nvârt ei banii,
Ci tot biata mulțime, ce-și numără greu anii...

În toat-această farsă, și Dumnezeu se miră,
De-așa obrăznicie, de-așa murdar tupeu...
Cei mari își vând pământul sfidând forța divină,
Strigând cu voce tare și aere de zeu...

Dar vine judecata, nu-ntârzie , nici vorbă !
Căci, Pace ! Lumea strigă și Domnul a vorbit :
La strigătul acesta, sentința e rostită,
Și orice sâlnicie se va opri-n sfârșit !

De-aceea nu ne temem, dar inima ne doare,
Când toate sânt murdare și lumea-i un mormânt...
Avem Sfântă speranță, Isus e veșnic Soare,
Ce-alungă orice umbră ,prin veșnicu-i cuvânt !