De dragul Tău, să ard de dor
Privind spre zările albastre
Mi-e dor de Tine scump Păstor
Să fiu în Cer a Ta Mireasă

Mă zbat să urc mereu mai sus
Pe culmi de har spre sfinţenie
Căci vreau când voi ajunge sus
Alături să-mi fii Tu, Stăpâne.

Privesc lucrările-Ţi măiestre
Ce le-ai făcut Tu pentru noi
Ce-nfricoşat eşti Doamne mare
Când Te cobori l-a Tale oi

Tu eşti Acel ce-n bunătate
Ne ţii suflarea pe Pământ
Şi ne păzeşti de-alunecare
Păstrându-ne-n Cuvântu-Ţi sfânt

Ne-ncerci adeseori Părinte
Ca prin cuptor să ne căleşti
Ne dai o formă-n suferinţă
Şi apoi vii să ne izbăveşti

De-aceea Te iubim atâta
Şi alergăm la Cortul Sfânt
Căci bucurie ca la Tine
Nu-i nicăieri pe-acest pământ

Şi tot ce Ţi-am promis odată
Vom duce la îndeplinire
Căci bucuria ne e mare
Şi-n greu, ca-n bine lângă Tine

În ceasul greu de strâmtorare
Eu am strigat şi ai ascultat
Cât Te iubesc eu nu pot spune
Şi-Ţi mulţumesc că m-ai cercat

Te voi sluji cu dăruire
Căci ruga nu mi-ai lepădat
Si-n drumul care-l urc spre Tine
Mă lupt ca rob da-s fiu iertat

De drag mă lupt cu-a mea putere
Să fiu ce Tu doreşti a fi
Şi dacă plâng şi dacă sufăr
Avea-voi sfinte bucurii

Dar nu aici, că nu-s de aicea
Sunt cetăţean de-acol de sus
Acolo vreau să fiu cu sfinţii
Cu-ai Tăi copii, cu Tin Isus!