AI MILA, DOAMNE!

*
Trupul meu de tină, se sfărâmă,
Şi tot în jurul meu, azi se dărâmă.
Amare lacrimi curg în şiroaie,
Şi paşii mei s-afundă în noroaie.
Nu mă mai mângâie razele de Soare.
Azi inima tare rău mă doare.

Privesc cerul cu ochii de lut,
Din care zâmbetul a dispărut.
Pierdut-am bucuria ce-am avut,
Când rugăciunea am pierdut.
M-a-mpins ne-vegherea în nămol,
Răul îmi dă din nou, astăzi ocol.

Pune-mi Doamne, ulei în vas,
Vorbeşte-mi cu dulcele Tău glas.
Trimite-mi îndurare peste vină,
Cu ungere proaspătă, divină.
Să strâng roade bogate sus în cer,
Nu cele ce în foc, iute pier.

Deschide-mi bine ochii mei de lut,
Ce azi de lacrimi s-au umplut.
Eu mă căiesc că n-am vegheat
Şi de sfinţire m-am îndepărtat.
Cu nimicuri m-am îndeletnicit,
Lumina Vie, nu am mai sorbit.

Plină de colb, am alergat năucă,
Ne-văzând drumul unde-o să ducă,
Uitând de a Tale, Doamne, porunci,
Strângând tot, ce Tu, doar arunci.
Ai milă Doamne! Cer azi îndurare,
Mai dă-mi o sfântă îmbrățișare.

Mă poartă, Isus, pe braţele Tale,
Să nu mai rătăcesc a vieţii cale.
Însuflețește-mă cu iubire divină,
Spală-mă de a vieţii mele rugină.
Cu Foc Sacru, azi mă prelucrează,
Ființă nouă metamorfozează.

Tu cunoşti viaţa colbului în vale,
Tu şti cât este lutul de moale.
De-i uscat şi greu de prelucrat,
Pune din sângele Tău sacrificat.
Tu eşti Olarul, care modelează,
Tu eşti, Isus, Cel ce cercetează,

Îmbracă-mă în Mantia de lumină,
Să fiu crepuscul de rază divină.
Ca toţi cei dragi, să vină la Tine,
Să nu se-mpiedice nicicând de mine.
Ai milă, Doamne! Milă Îţi cerşesc!
Doamne, Tu şti cât de mult Te iubesc.
Amin!