Călătoria cea mare

Rândunelele,
Se antrenează de zor,
Pentru marele zbor,
Fiind gata de plecare
În călătoria cea mare.

Le vezi cum se topesc de dor,
După ţara viselor lor,
După ţara cea minunată
Unde iarnă nu-i niciodată,
Acum s-au adunat într-un stol,
Mai dau un ultim ocol
De rămas bun,
Şi pornesc iute la drum!

Mai visăm noi oare,
Că va veni ziua cea mare,
Când vom zbura printre stele,
Precum un stol de rândunele,
Sau visul nostru s-a spulberat,
Căci Mântuitorul a-ntârziat,
Şi de visul nostru de mult am uitat ?

10.0.2013
Cornel Jigău