Sarea este un element chimic vital vieţii umane, fiind folosită foarte mult în industria alimentară. V-aţi întrebat vreodată ce ar fi viaţa fără sare? Din timpuri străvechi sarea a făcut obiectul comerţului, fiind la mare preţ în schimburile comerciale. Ea dă gust vieţii...

Domnul Isus i-a comparat pe ucenicii Săi cu sarea. De ce oare? "Voi sunteţi sarea pământului!" a spus El în Matei 5:13.

Creştinii dau frumuseţe pământului în ochii lui Dumnezeu şi ei îl sărează. Dar sarea este compusă din cristale care trebuie să se topească pentru ca să dea gust. Un creştin autentic se topeşte pe sine însuşi, renunţând la confortul şi la viaţa sa pentru a-i câştiga pe ceilalţi oameni. Deci ca să sărezi, trebuie să-ţi topeşti firea pământească, scopul principal fiind mântuirea semenilor. Pierderea din obiectiv a acestui principiu fundamental al credinţei duce la un creştinism rece, formal, dogmatic, care nu sărează viaţa, să-i dea gust.

Isus a cerut ucenicilor să fie sarea pământului şi ei şi-au împlinit misiunea. În vremurile din urmă, noi ce fel de ucenici suntem? Sărăm lumea sau ne-am închis în zidurile eului şi ale confortului?

Aşa cum cristalele se topesc, la fel şi creştinul nu poate da gust lumii, dacă nu se topeşte pe sine mai întâi...