Rochia de mireasă

Când trece un alai de nuntă,
Chiar de e rupt de vechi tradiții
Nu e mireasă, să nu simtă,
Priviri de foc sau admirații !

Și oamenii privesc cu stimă,
Mireasa ce s-a-mpodobit...
Cu umilință și sfială,
Vlăstar curat și pocăit !

Căci mirele de-avu credință,
Iubind fecioara, dar de sus...
Arată-n cinste rochia albă,
Semn de respect pentru Isus !

Și împreună țes cunună,
Cu-nțelepciune, har și rost,
Și-n funia de la fântână,
Al treilea fir, Isus a fost...

Noi, Ție, Doamne-n ochi cu lacrimi,
Ți-ncredințăm acești copii.
Binecuvântă-i cu iubire,
Și să îi porți spre veșnicii !