A fost un om ce avea patru fii. El a vrut să-i înveţe pe fiii lui să nu judece lucrurile prea repede, aşa că i-a trimis să vadă un copac ce era la o mai mare distanţă de casa lor.

L-a trimis pe primul fiu când era încă iarnă, pe al doilea - primavara, al treilea - vara, iar pe cel mai tanar - toamna.

Apoi, după ce fiecare din ei văzuse acel copac, el i-a chemat pe cei patru să descrie ce au văzut.

Primul fiu a zis că era un copac urât, încovoiat şi strâmb. Al doilea fiu nu a zis la fel, ci a descris copacul ca fiind înmugurit şi plin de promisiuni. Cel de-al treilea nu a fost de acord cu cei dinaintea lui, el a spus că era plin cu flori ce miroseau aşa plăcut şi frumos la privit, a fost unul din cele mai frumoase lucruri ce le văzuse. Ultimul fiu i-a dezaprobat pe toţi cei trei, zicând că acel copac era plin de fructe coapte, plin de viaţă.

După ce a ascultat răspunsurile celor patru fii, tatăl înţelept le-a răspuns:

- Fiilor, aveţi dreptate, pentru că aţi văzut doar câte un singur sezon din viaţa copacului, dar voi nu puteţi judeca copacul sau un om sau orice altceva, în urma unui sezon.

Cele mai multe lucruri pot fi judecate la sfârşit, când toate anotimpurile au trecut. Cred că fiecare din voi a judecat pe cineva sau ceva prematur şi noi probabil am experimentat durerea, fiind judecaţi în acest fel. Doamne, iartă-ne!

Trebuie să înlăturăm îndoiala, avem nevoie să privim îndeaproape, aşa încât să vedem imaginea în ansamblu, înainte de a judeca.

Domnul a făcut aceasta pentru noi toţi, în tot acest timp. Este aşa de mult lucru de făcut!