Căutarea Mirelui

Unde ești, Prințul meu, Mesia,
Mire promis și Fiu de Dumnezeu?
Te caut înlăuntrul meu,
În odăița inimii, pustia. .

Din așternutul sufletului meu,
Lipseai, când pipăiam, în zori;
Te-am implorat, din nou să Te cobori,
Și-am mers, să Îl găsesc pe Dumnezeu. .

Te-am căutat, în a Legii cetate,
Paznicii Literei m-au întâlnit:
I-am întrebat, cumva, de Te-au zărit?
Dar Tu erai în Har și-n libertate!

Suind, ca un miraj din pustie,
Ți-am văzut litiera Iubirii,
Plutind în mireasma fericirii,
În aburii de mir și tămâie. .

Tronul purtat avea: stâlpii de-argint-
Ca prețul scump al răscumpărării,
Din aur- brațul rezemătorii,
Iar scaunul de purpură-nroșit.

Șaizeci de viteji Îți stăteau în jur:
Un alai de îngeri, ce Îți sunt soldați,
Ei păzesc Cuvântul, prin Duh înarmați-
Reveni-vei Doamne, cu sfinții-mprejur!

Ieșiți, fecioare-ale Sionului!
Să-L întâmpinăm, cu torțe, pe Mire,
Prințul Păcii-ncununat cu Iubire,
„Vino”-este chemarea Duhului!