Ar putea fi târziu

E-ntuneric afară, mii de gânduri m-apasă,
Disperat bat la ușă, strig pe mire din casă...
Dar de ce nu-mi deschide și afară mă lasă,
Doar am stat ’n-așteptare, oare Lui nu îi pasă?

Și îngăim două vorbe... nu mă lași ca să intru?
Știi... cătat-am uleiul... flacăra arde... pentru...
Și răsună Sentința: Voi plecați! Nu vă știu!
Ați lucrat fara-lege, flori de lut în pustiu...

Mă trezesc sub frisoane, și-mi dau seama: e vis!
Mulțumesc Ție, Doamne! Un apel mi-ai trimis!
Vreau ca Harul Tău astăzi, să-l cinstesc căutând,
Orice clipă cu grabă, s-o trăiesc demn, cântând!

Da, cântându-ți iubirea, lăudând slava Ta,
Ajutându-i pe semeni, cultivând dragostea...
Însoțit zi și noapte, sub privirea-ți crescând,
Un ulcior ce se umple din izvor fremătând.

Doamne Sfinte, Te laud, pentru Timpul ce-mi dai,
Eu nimica nu merit, da-s ferice ca-n rai...
Vreau urgent, azi, acuma, inima să-ți predau,
Și smerit în cântare, preamărire îți dau!