Prin vicisitudinile vieții

Învăț și eu ca toți drumeții
Călătorind pe-acest pământ,
Chiar din vicisitudinile vieții
Și dintr-al Domnului Cuvânt,

Înfrunt orice potrivnic vânt
Și-ajung ades` la clipa-n care
Mă văd rănit, slăbit, înfrânt...
Și totuși merg drept pe cărare

Că-mi stă alături Duhul Sfânt,
Un scut prin orice încercare
Și Biblia printr-al Său Cuvânt
Mă încurajează tot mai tare

Să mă avânt și să împlinesc
Cu-o dragoste mai jerfitoare
Cuvântul Ei Dumnezeiesc
Și-a mea menire și chemare.

În tot ce fac vreau să împlinesc
Cuvântul Domnului, slujind
Și învățând cum să iubesc
Căci viață n-ai decât iubind...

Da, mă silesc să învăț iubirea
Dar, parcă că nu prea reușesc,
Mă înnăbușă nedumerirea
Când cei ce zic „iubim!” lovesc...

Am răni adânci, din lumea mare
Dar rana cea mai grea și-adâncă
Ți-o fac cei ce-i iubești mai tare
Și-i porți ca pe copii în cârcă...

Dar timpu-i trecător și zboară,
Chiar de-ți rezervă „clipe lungi...”
Și rana ajunge să nu doară
Când tu să-accepți durerea ajungi.

De-a lungul vieții am tot dedus
Că „prietenu”-i dușmanul tău...
Dar m-am luptat să fiu supus
Și-ascultător de Dumnezeu...

Și așa-am mai învățat ceva;
Trăind cinstit, drept și curat
Nu vei ajunge un „cineva...”
Dar vei fi binecuvântat...

Căci viața ți-o poate schimba
Și-o simplă vorbă de ocară...
Căci mare foc aprinde limba,
Rănește-adânc și chiar omoară!

În timp ce poate să rostească
Cuvinte sfinte ce-au putere
Să scoată și să izbăvească
Din gheara morții și durere...

O, eu încă învăț a nu ceda
La niciun vânt de vorbe rele
Și-ascult de Cel ce-mi poate da
Puteri să trec ușor prin ele

Și-am învățat că-i o plăcere
Să suferi orice nedreptate
Atunci când Dumnezeu îți cere,
Căci El le răsplătește toate...

Mă lupt mereu să îngrijesc
De-acei ce au nevoi trupești
Și plin de har le tot vorbesc
Și despre acelea sufletești,

Dar totdeauna mă lovesc
De vorbe goale și firești
Căci cei ce nu se pocăiesc
Lovesc în cei duhovnicești...

Dar eu știu de ce-i nevoie
Să treci prin lume fericit;
De-a împlini preasfânta voie
A Celui Sfânt și Preamărit

Și învăț să rabd și să iubesc,
Să înving pornirile firești...
Să-i iert pe toți și să-i slujesc
Cu forțe noi, duhovnicești.

Doresc să fiu de vreun folos...
Nu caut folosul meu sub soare
Ci caut folos pentru Hristos
Slujindu-L cu mult drag și-ardoare.

Prin vicisitudinile vieții
Am fost călit și prin Cuvânt
Găsit-am Calea Eternității
Călăuzit de Duhul Sfânt

Și tot ce pot să-mi mai doresc
E ca în orice vicisitudini
Să dau dovadă că iubesc
Și am preasfinte aptitudini.

22/09/2013*Ioan Hapca
(Zaragoza)