A început o nouă zi, caldă, rece, cum o fi ea. Am ocazia să o iau de la capăt. Poate o dau iar în bară, sau poate că nu. Am ocazia să încep din nou ziua optimist. Văd norii de pe cerul dimineţii şi mă gândesc la soarele de dincolo de ei. Altfel n-ar fi lumină, nu? Copacii au frunze galbene, roşii, pe alocuri verzi... sunt în pas cu moda. Îmi amintesc că dragostea lui Dumnezeu e nouă şi tot mai mare zi de zi. Cred că nici o modă nu poate ţine pasul cu El, nu? Un sentiment plăcut mă face să îmi reiau activitatea. Şi după gimnastica asta spirituală îmi amintesc de sentimentul dinainte. Mă uit peste umăr la el şi îi spun: "Adio, tristeţe!"