Îmbracă-mă în straie de lumină
să fiu frumoasă ca un crin din vale.
Aşa cum îi ţeşi haina fără vină
pune-mi şi mie podoabele Tale.

Să-mi fie viaţa zi de primăvară
şi smălţuind al oamenilor drum
să fiu un sol din veşnica Ta ţară;
privirile spre Tine să le-ndrum.

Aşa cum crinul nu îşi coase haina
iar vrabia găseşte firimituri,
să cred şi eu că te-ngrijeşti de hrana
celui ce ascultă Sfintele Scripturi.

În urma mea să las miresme-alese
cum crinul umple aerul din juru-i.
Veşmintele-mi cu a Ta lumină ninse
fie un martor al dalbei trăiri.


Galaţi,
Cristina Magdalena Frâncu