Când eşti mulţumit cu orice mâncare ar fi, cu orice haină ai avea, cu orice loc unde te-ai afla, cu orice tovărăşie în care nevoia te duce ca să fii, mulţumit când eşti singur şi părăsit ori când Dumnezeu îţi trimite ceva împotriva voii tale, aceasta mulţumire înseamnă biruinţa.

Când înduri cu răbdare deranjul pricinuit de alţii, lipsa de grijă în purtarea lor faţă de tine, nepăsarea sau nerespectarea cuvântului dat, aceasta răbdare înseamnă biruinţa.

Când suspini în ascuns pentru vorbele rele pe care le auzi în urma binelui pe care l-ai făcut, pentru împotrivirea cu care sunt primite dorinţele tale, când părerile îţi sunt luate în râs şi sfaturile lepădate, când ceea ce spui este înţeles invers, acest suspin înseamnă biruinţa.

Când eşti uitat, nebăgat în seamă sau chiar înlăturat şi zâmbeşti înlăuntrul tău când ţi se aruncă batjocură şi dispreţul, fiindcă ai băgat de seamă că în chipul acesta ai fost socotit de Cel nevăzut că vrednic să suferi cu Hristos, atunci ai câştigat o biruinţă.

Când te afli în faţa violenţei şi a nebuniei, în faţa prostiei de neînchipuit ori a nesimţirii nemaipomenite şi priveşti cu milă, cum privea Isus, atunci ai câştigat o biruinţă.

Când vrăjmaşul te apasă, iar lumea te prigoneşte, când chiar prietenii te părăsesc şi cei invidioşi aduc mărturii mincinoase împotriva ta şi tu le primeşti în tăcere ca şi Mielul lui Dumnezeu, atunci ai câştigat încă o biruinţă.

Când moartea şi viaţa îţi sunt de acelaşi preţ şi eşti gata să porţi totul cu bucurie, numai voia lui Dumnezeu să se împlinească prin tine şi aceasta este o mare biruinţa pentru că la adăpostul sângelui vărsat pentru tine poţi să spui: "Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea." (Filipeni 1:20)

Când alţii se mulţumesc cu o sărmană măsură de sfinţire şi de putere, fără altă dorinţă decât să fie "mântuiţi ca prin foc", dar tu susţii cu tărie dreptul oricărui credincios la întreaga moştenire a lui Hristos, aceasta este o măreaţă biruinţa, pentru că eşti sigur că ai să domneşti cu El în curând.

Când ca şi Pavel, te despovărezi asupra Domnului Isus de toate suferinţele tale, ca El să le prefacă în mijloace de răspândire a harului, atunci ajungi biruitor, pentru că poţi să spui cu o inimă smerită "De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare." (2Corinteni 12:10)

Deoarece biruinţa se răsfrânge toată numai spre Domnul Isus, nu-ţi bate capul când vezi slăbiciunea ta ori puterea uriaşă a vrăjmaşului. Trebuie necurmat să-ţi întorci privirile de la satan şi să le pironeşti asupra Domnului Isus, de la care vine orice putere de biruinţă. Şi vom avea parte de biruinţa puterii Lui.

Biruinţa desăvârşită este biruinţa pe care ţi-o dă îmbrăcarea cu Domnul Isus, prin care ajungi biruitor chiar asupra eului tău. "În toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit". (Romani 8:37)