Ce-i omul, Doamne? O fărâmă,
Un pumn de tină mişcătoare
În care Tu ai pus lumină
Şi o iubire ce nu moare...
Iar viaţa omului? Un zbucium,
Un drum de lupte şi dureri...
Un abur ce se pierde-n zare
Strigând spre cer...căutând puteri!
Ce-i inima? O carne vie
În care-ai pus un dor de cer...
Dorul de Tine...de vecie...
Speranţă-n traiul efemer...
Iar eu ce sunt? Un rob netrebnic
Răscumpărat prin Harul Tău...
Te laud Tată...Te slăvesc
Că azi, sunt fiu de Dumnezeu!!!

Vulcan-08-10-2013
Mary