BUCURIA

   Clipeşte cerul... lacrimi de bucurie, rouă pe pământ, ca semn al primirii rugăciunilor sfinţilor de-aici, de jos.

   Se bucură pământul, învie, îşi ridică braţele  verzi, ca semn al vieţii şi binecuvântării primite.

   Îşi scalda Lumina, raza în simbioza: cer-pământ, într-o strălucire... dumnezeiască.

   E aici! Dumnezeul ce poartă de grijă creaţiei Sale, să aibe din belşug hrană, şi verde... dar mai ales, mulţumiri în bucuria Stăpânului.

   Trăiască-Ţi veşnic, bucuria!

               Alexandrina Tulics