La Steaua cea din Răsărit

Motto: Numeri 24,7

La Steaua cea din Răsărit
Ce Magii-au urmărit-o sus,
Au meditat şi s-au gândit
Şi cercetările ei au grăbit,
Despre-Mpăratul din Apus.

Şi-astfel, citind proorocia
Au înţeles, că S-a născut,
Un Împărat mare, vestit
Cum şi Isaia, a proorocit,
De mulţi încă necunoscut.

Din patria lor, depărtată
Ca Magi înţelepţi ce erau,
Cu daruri multe de-ndată,
C-o caravană, încărcată
Spre ţara Israel mergeau.

Pentru asemenea Împărat
Cu steaua Lui mergătoare,
Magii-I duceau închinare
Şi-al lor dar cât mai bogat,
Prin reverenţă în stil mare.

Şi-aur, ... smirnă, şi tâmâie
Ei, I le-au pus la picioare
Plecându-se-n prosternare,
Purtând veşminte cu brâie
Pentru respect şi adorare.

I-au dat cinstea de-Mpărat
Nu-n împărăteşti, palate!
O! Şi nici în casele bogate,
Ci într-un staul, au intrat
Şi steaua a pierit în noapte.

Flavius Laurian Duverna
13 octombrie 2013