1 - Cântări ce modelează inima și mintea
Autor: John Piper
Album: Psalmii - Gândind și simțind cu Dumnezeu
Categorie: Diverse

Psalmul 1

”Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!

Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.

Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.

De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.

Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

Ceea ce aş vrea să fac în primul rând, în cadrul acestui mesaj, este să explic ce îşi propune această serie de mesaje în următoarele şase săptămâni (cu voia Domnului) şi de ce este importantă această serie. În al doilea rând, vom aprofunda semnificaţia psalmului 1. În al treilea rând, voi încerca să explic unul din modurile în care acest psalm conduce la Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

Psalmii

Această serie se numeşte „Gândind şi simţind cu Dumnezeu.” Aşadar vreau să încerc să explic acest titlu şi scopul seriei, împreună cu trei observaţii generale cu privire la psalmi.

1. Psalmii oferă informaţii în ceea ce-l priveşte pe Dumnezeu, omul şi viaţa.

În primul rând, psalmii sunt scrişi pentru a da informaţii cu privire la Dumnezeu, om şi viaţă. Lectura psalmilor ne face să aflăm lucruri despre Dumnezeu, despre natura umană şi cum trebuie trăită viaţa. Poeziile nu pot pretinde că instruiesc mintea. Însă psalmii da. Sunt meniţi să ofere informaţii despre Dumnezeu, despre om şi despre viaţă.

Unul dintre indiciile care duc la această concluzie (printre multele indicii se numără şi folosirea doctrinală a psalmilor în Noul Testament, cum ar fi Matei 22:44) este faptul că psalmul 1 introduce întreaga carte a psalmilor. Cartea începe cu psalmul 1:2, „Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” Cuvântul folosit pentru „lege” este „Tora”, iar semnificaţia generală a Torei este „instruire.” Cu alte cuvinte, acoperă întreaga gamă de învăţături pe care ne-o oferă Dumnezeu, nu doar prevederi juridice. Deci întreaga carte a psalmilor începe cu invitaţia de a medita la instruirea pe care ne-o oferă Dumnezeu.

La aceasta se adaugă felul în care este structurată Cartea Psalmilor. Este împărţită în cinci cărţi ce încep cu psalmii 1, 42, 73, 90 şi 107, fiecare colecţie de psalmi terminându-se cu un fel de doxologie specială ce marchează sfârşitul fiecărei cărţi. Încă din cele mai vechi timpuri, aceste cinci diviziuni au fost considerate un efort conştient de a face din psalmi o paralelă cu cele cinci cărţi ale lui Moise (Facerea, Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul) care se numesc de obicei cărţile „legilor.” [1]

Aşadar, când psalmul 1 introduce toate cele cinci părţi ale Cărţii Psalmilor afirmând că cel neprihănit „meditează la legea Domnului zi şi noapte,” probabil vrea să spună că aceste cinci cărţi de psalmi, nu doar cele cinci cărţi ale lui Moise, sunt legea Domnului – instrucţiunile date de Domnul – asupra căreia ar trebui să medităm zi şi noapte. Aşadar, din această cauză, dar şi din multe alte motive, prima mea observaţie este aceea că psalmii sunt scrişi pentru a ne învăţa despre Dumnezeu, om şi viaţă. Aceasta explică cuvântul „gândind” din titlul seriei: „Gândind şi simţind cu Dumnezeu.”  

2. Psalmii sunt cântece sau poeme.

Cea de-a doua observaţie este aceea că psalmii sunt cântece sau poeme. Exact aceasta înseamnă cuvântul „psalm.” Sunt meniţi să fie citiţi sau cântaţi sub formă de poezie sau cântece. Am făcut această observaţie pentru a sublinia faptul că poezia sau cântarea sunt menite să stârnească şi să poarte sentimentele izvorâte din inimă. De aici am luat cuvântul „simţind” din titlul seriei: „Gândind şi simţind cu Dumnezeu.”

Dacă citiţi psalmii doar pentru doctrină, nu-i citiţi pentru ceea ce sunt. Sunt psalmi, cântări, poeme. Sunt muzicali, iar motivul pentru care fiinţele umane exprimă adevărul cu ajutorul muzicii şi al poeziei este pentru a trezi şi a exprima emoţiile ce se potrivesc cu adevărul.

Unul dintre motivele pentru care psalmii sunt foarte iubiţi de atât de mulţi creştini este pentru că exprimă o uimitor de mare gamă de emoţii. Ascultaţi lista de sentimente pe care am extras-o din psalmi:

1. Singurătate: „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit” (Psalmul 25:16)

2. Iubire: „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!” (Psalmul 18:1)

3. Cutremurare:Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!”(Psalmul 33:8)

4. Tristeţe: „Mi se sfârşeşte viaţa în durere, şi anii în suspine. Mi s-au sleit puterile din pricina fărădelegii mele şi-mi putrezesc oasele!”  (Psalmul 38:18)

5. Regret: „ Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.” (Psalmul 38:18)

6. Căinţă: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Psalmul 51:17)

7. Descurajare şi mâhnire: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu?” (Psalmul 42:5)

8. Ruşine: „Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acoperă faţa.” (Psalmul 44:15)

9. Exaltare: „Doamne, împăratul se bucură de ocrotirea puternică pe care i-o dai Tu. Şi cum îl umple de veselie ajutorul Tău!” (Psalmul 21:1)

10. Uimire: „Domnul a făcut lucrul acesta şi este o minunăţie înaintea ochilor noştri.” (Psalmul 118:23)

11. Încântare:Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmul 1:2)

12. Bucurie: „Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului.” (Psalmul 4:7)

13. Veselie:Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cânta Numele Tău, Dumnezeule preaînalt” (Psalmul 9:2)

14. Teamă:Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă, tremurând.” (Psalmul 9:2)

15. Mânie: „Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat: apoi tăceţi.” (Psalmul 4:4)

16. Pace: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8)

17. Durere: „Mi s-a supt faţa de întristare şi a îmbătrânit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc” (Psalmul 6:7)

18. Dorinţă: „Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne!” (Psalmul 10:17)

19. Speranţă:Doamne, fie îndurarea Ta peste noi după cum o nădăjduim noi de la Tine!” (Psalmul 33:22)

20. Inimă frântă:Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. (Psalmul 34:18)

21. Recunoştinţă: Şi eu Te voi lăuda în adunarea cea mare şi Te voi slăvi în mijlocul unui popor mare la număr.” (Psalmul 35:18)

22. Râvnă: „Căci râvna Casei Tale mă mănâncă, şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea” (Psalmul 69:9)

23. Durere: „Eu sunt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!” (Psalmul 69:29)

24. Încredere: „Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.” (Psalmul 27:3)

Mai explicită decât oricare alte cărţi ale Bibliei, Psalmii sunt meniţi să trezească şi să modeleze sentimentele noastre conform cu învăţăturile pe care le dau. Ceea ce se întâmplă atunci când citiţi şi cântaţi psalmii aşa cum sunt ei meniţi să fie citiţi şi cântaţi este faptul că emoţiile şi modul vostru de a gândi sunt modelate de aceşti psalmi.

3. Psalmii sunt inspiraţi de Dumnezeu

Voi mai adăuga încă o observaţie despre psalmi în general: psalmii sunt inspiraţi de Dumnezeu. Nu sunt doar cuvântul oamenilor ci şi cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta vrea să însemne că Dumnezeu a îndrumat ceea ce a fost scris şi aranjat astfel încât psalmii să înveţe adevărul şi, atunci când sunt bine înţeleşi, ei dau direcţia potrivită sentimentelor noastre. Unul din motivele pentru care credem că psalmii sunt inspiraţi de Dumnezeu şi demni de încredere este din cauză că Isus  crede acest lucru. În Marcu 12:36, Isus citează psalmul 110: „Însuşi David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: «Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.’»” Isus crede că David a vorbit sub inspiraţia Duhului Sfânt (aşa cum afirmă 2 Petru 1:21). În Ioan 13:18 citează psalmul 41:9 şi spune: „Dar trebuie să se împlinească Scriptura.” Aşadar, se subînţelege că Isus crede în autenticitatea psalmilor.

Acest lucru stă la baza celei de-a treia părţi a titlului seriei noastre: „Gândind şi simţind cu Dumnezeu.” Cu Dumnezeu înseamnă că cuvintele psalmistului sunt atât cuvintele oamenilor cât şi cuvintele lui Dumnezeu. Ceea ce exprimă omul este de fapt ceea ce exprimă Domnul spre împlinirea scopurilor Sale. Prin urmare, atunci când citim şi cântăm psalmii, mintea şi inima noastră – gândirea şi simţirea noastră – sunt modelate de Dumnezeu.

Puterea de modelare a psalmilor

Tocmai am terminat o serie cu privire la naşterea din nou. Am aflat că în procesul de naştere din nou Duhul Sfânt îi învie pe cei morţi din punct de vedere spiritual dăruindu-le o minte şi o inimă nouă ce crede în Evanghelia şi în iubirea lui Dumnezeu şi doreşte să fie asemenea lui Cristos. Şi cu toate astea cei care s-au născut din nou nu sunt perfecţi. Ei sunt cu adevărat persoane noi, cu adevărat vii şi spirituali, însă din multe puncte de vedere neformaţi şi imaturi – exact ca nou născuţii din familiile noastre.

Deci întrebarea pe care şi-o puneau primii creştini – şi pe care ne-o punem şi noi – era următoarea: cum urmăreşte această nouă minte şi inimă, imperfect cum poate ea gândi şi simţi, perfecţiunea gândirii drepte şi perfecţiunea afecţiunilor sfinte. Unul din principalele răspunsuri ale bisericii primare a fost să aprofundeze Psalmii. Cartea Psalmilor este cea mai citată carte a Vechiului Testament în Noul Testament. A fost cartea de cântări, de poeme şi de meditaţie a Bisericii. Pe lângă învăţăturile lui Isus şi ale apostolilor, Cartea Psalmilor a fost cartea care a modelat gândirea şi sentimentele credincioşilor mai mult decât a făcut-o vreo altă carte.

Şi exact asta e ceea ce aş vrea să facem. În aceste şase săptămâni, vreau pur şi simplu să dau o mână de ajutor ca unii să înceapă să folosească psalmii, iar alţii să aprofundeze şi să intensifice folosirea lor. Scopul este ca biserica noastră să aibă o gândire şi simţire îmbibate de psalmi, orientate spre Dumnezeu, preamărindu-l pe Cristos. Cred că acest fel de gândire şi simţire vor da roade: un mod de viaţă plin de compasiune faţă de ceilalţi, care îl preamăreşte pe Cristos.

Două întrebări despre Psalmul 1

Îndreptându-ne atenţia asupra Psalmului 1, vom vedea confirmarea a cât de multe am înţeles până acum. Acest psalm merită să fie material de cel puţin trei predici. Voi face doar două observaţii care izvorăsc din două întrebări.

Întrebarea nr.1: de ce începe psalmistul aşa cum o face?

De ce începe psalmistul cu : „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!” De ce nu spune pur şi simplu: „Nu fiţi răi, nu păcătuiţi şi nu fiţi batjocoritori.” De ce atrage atenţia asupra celor răi, a păcătoşilor şi a batjocoritorilor? De ce să ne concentrăm atenţia acolo unde căutăm influenţă? „Nu vă lăsaţi influenţaţi de cei răi. Nu acceptaţi influenţa celor păcătoşi. Nu fiţi influenţaţi de cei batjocoritori.”

Motivul este acela că nu vrea să accentueze contrastul dintre răutate şi dreptate. Contrastul pe care vrea să-l sublinieze este a fi influenţat de o situaţie faţă de a fi influenţat de o altă situaţie. A fi modelat într-un fel în contrast cu a fi modelat în alt fel. A fi modelaţi în modul nostru de a gândi şi a simţi de cei răi, de păcătoşi şi de batjocoritori în contrast cu a fi modelaţi de legea Domnului – învăţătura Domnului care se găseşte în Psalmi.

Deci concepe versetul 1 în felul în care o face pentru a ne pregăti pentru contrastul din versetul 2. Nu daţi atenţie lumii (celor răi, păcătoşilor, batjocoritorilor) ca nu cumva să găsiţi plăcere în căile lor. Versetul 2: „Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!

Nimeni nu păşeşte pe calea celor răi din datorie. Nimeni nu ţine calea celor păcătoşi din datorie. Nimeni nu şede pe scaunul celor batjocoritori din datorie. Mergem, stăm şi şedem pentru că aşa  vrem noi. Şi aşa vrem pentru că i-am observat intensiv, astfel încât ceea ce fac pare acum atrăgător. Ne-am gândit intens la ei (fără a numi asta meditaţie). Iar acum ne găsim plăcerea în ei. Iată cât de contagioasă este lumea.

La început doar priveşti la lucrurile pe care le produce lumea. Le priveşti, te gândeşti la ele atât de mult încât le doreşti. Şi uite aşa ajungi să păşeşti, să stai şi să şezi la sfat cu ei, pe calea lor şi pe scaunul lor.

De aceea contrastul din versetul 2 nu se referă la datorie şi ascultare, ci la plăcere şi meditaţie. Ideea este că singura speranţă contra plăcerilor lumii sunt plăcerile cuvântului. Şi la fel cum plăcerile lumii sunt stârnite dacă le privim timp îndelungat, tot aşa şi plăcerile cuvântului sunt stârnite în sufletul regenerat dacă le privim suficient de mult timp: zi şi noapte.

Meditaţi zi şi noapte la instrucţiunile date de Dumnezeu în psalmi şi veţi începe să simţiţi plăcere. Exact asta este misiunea psalmilor: să vă informeze gândirea într-un mod ce vă încântă inima. Cugetarea zi şi noapte duce la încântare, care ne eliberează de plăcerile celor răi, ale păcătoşilor şi ale batjocoritorilor.

Deci primele două versete din cartea Psalmilor confirmă ceea ce am văzut deja: întreaga carte este menită să ne modeleze gândirea prin intermediul meditaţiei şi să ne modeleze simţirea devenind încântarea noastră.

Întrebarea nr. 2: de ce sună versetul 3 astfel?

Iată acum cea de-a doua întrebare pentru Psalmul 1, care se dovedeşte a fi cea de-a doua observaţie pe care o facem cu privire la acest psalm. De ce nu spune versetul 3: „Şi dacă meditaţi asupra instrucţiunilor lui Dumnezeu conţinute de psalmi şi vă găsiţi plăcerea în ceea ce vedeţi, nu veţi mai face răutăţi, nu vă veţi mai comporta păcătos şi nu veţi mai fi batjocoritori”? Aceasta ar fi venit perfect în completarea versetului, nu?

Răspunsul este acela că psalmistul doreşte să ne facă să vedem viaţa celui evlavios ca pe un pom care rodeşte, nu ca pe un muncitor care culege roadele. Pentru a ne folosi de limbajul lui Pavel, viaţa creştină este rodul Duhului Sfânt, nu lucrarea legii. Versetul 3: „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.”  

O luptă câştigată de încântare

Iată imaginea vieţii creştine: sunt curenţi de apă. Aceasta e viaţa lui Dumnezeu care curge prin intermediul cuvântului lui Dumnezeu, psalmii. Sunteţi plantaţi acolo datorită harului suveran al lui Dumnezeu (vezi Matei 15:13). Rădăcinile voastre ajung până la apa vieţii care menţine frunzele verzi în timpul secetei şi care vă face rodnici atunci când ceilalţi nu dau rod.

Rădăcinile nu cresc mecanic sau automatic. Rădăcinile cresc prin meditaţie, adică dând atenţie şi cugetând asupra psalmilor. Meditarea asupra psalmilor este calea prin care rădăcinile ajung la apă. Rezultatul este încântare, plăcere spirituală pentru ceea ce înţelegem despre Dumnezeu, om şi viaţă. Iar din această încântare izvorăşte orice fel de atitudini şi comportamente schimbate.

Lupta de a evita sfatul celor răi, calea păcătoşilor şi scaunul batjocoritorilor—lupta de a fi neprihănit, sfânt şi umil—este o luptă ce este câştigată de încântare. Iar această încântare este hrănită meditând zi şi noapte la învăţăturile lui Dumnezeu din psalmi. [2]

Şi cu Isus cum rămâne?

Ceea ce ne lasă foarte puţin timp să ne punem întrebarea finală: şi cu Isus cum rămâne? Cum ne călăuzeşte acest psalm la Isus? Din cele trei căi (cel puţin) pe care le văd cum că acest psalm duce la Isus voi menţiona doar una.

Cuvântul neprihănit din versetul 6 ne duce cu gândul la Cristos. „Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.” Deci numai neprihăniţii vor supravieţui judecăţii finale. Însă cine este neprihănit?

Psalmul 14:3: „Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.” Psalmul 130:3–4: „Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? [Răspuns: nimeni.] Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” Psalmul 32:2: Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!”

Deci „cei neprihăniţi” sunt păcătoşii care pot cumva fi socotiţi neprihăniţi când nu sunt  neprihăniţi prin forţele proprii. Cum se poate una ca asta? Cum poate un Dumnezeu sfânt şi drept „să nu ţină seama de nelegiuire”? Cum se poate ca un Dumnezeu sfânt şi drept să nu ţină cont de păcat? Cum se poate să nu ceară o neprihănire perfectă pentru Raiul Său perfect?

Neprihănirea împlinită în Cristos

Răspunsul este că Dumnezeu ţine cont de nelegiuire, ţine cont de păcat şi cere o neprihănire perfectă. Şi de aceea acest psalm, împreună cu toţi ceilalţi psalmi, ne duce la Cristos care „a fost străpuns pentru păcatele noastre (şi) zdrobit pentru fărădelegile noastre.” Dumnezeu a ţinut cont de păcatul nostru şi l-a pedepsit în Cristos. Romani 10:3: „Scopul legii (scopul psalmilor) este Cristos, îndreptăţirea pentru toţi cei care cred.”

Acest adevăr al Evangheliei face parte din apa vie care curge în rădăcinile vieţii noastre. Face parte din ceea ce medităm zi şi noapte când citim şi cântăm psalmii. Acesta este izvorul celei mai dulci încântări.

Îmbrăţişaţi râul Evangheliei

Aşadar, vă îndemn să îmbrăţişaţi această Evanghelie ca pe râul vieţii voastre. Şi vă invit să vă alăturaţi mie în următoarele cinci duminici în timp ce căutăm să gândim cu Dumnezeu şi să simţim cu Dumnezeu în Psalmi. Fie ca Dumnezeu să ne modeleze gândirea şi sentimentele astfel încât să aducem roadele dragostei, bucuriei, păcii, îndelungii răbdări, bunătăţii, facerii de bine, credincioşiei, blândeţii şi înfrânării poftelor care îl preamăresc pe Cristos (Galateni 5:22-23). Împotriva acestor lucruri nu există lege. Amin.


 

[1] Este demn de menţionat că Psalmii constau, de asemenea, din cinci cărţi (Psalmii 1–41, 42–72, 43–89, 90–106, şi 107–150). Editorii Cărţii Psalmilor au dorit ca cititorii să priceapă analogia dintre Tora, „cartea de instrucţiuni” prin excelenţă a lui Dumnezeu şi Cartea Psalmilor. Pe scurt, Cartea Psalmilor trebuie citită şi ascultată în calitate de carte de instrucţiuni a lui Dumnezeu dată credincioşilor. Dacă nu menţionăm că la început psalmii au fost un răspuns la credincioşilor dat lui Dumnezeu, acum trebuie înţeleşi în calitate de Cuvânt al lui Dumnezeu adresat credincioşilor. J. Clinton McCann, Introducere teologică la Cartea Psalmilor: Psalmii în calitate de Tora (Nashville: Abingdon Press, 1993), 27.

[2] Psalmii pot şi ar trebui să facă parte din exerciţiul constant al prezenţei lui Dumnezeu. Citiţi cu regularitate de la început până la sfârşit, ne călăuzesc iar şi iar să medităm la anumite aspecte ale vieţii şi la voinţa lui Dumnezeu de care altminteri nu am alege să ne amintim sau să ne confruntăm cu ele—ca să nu mai spunem să le punem în practică în viaţa noastră. Versetele memorate din psalmi pot oferi un răspuns rapid la realităţile presante ale zilelor noastre. Când mă trezesc speriat, învăluit în întunericul orelor dimineţii—invadat de sentimentul de frică, autocompătimire sau neîncredere în forţele proprii—psalmii mi-au oferit adesea siguranţa că anxietăţile mele sunt cunoscute de Dumnezeu, care luminează întunecimile mele.  Aşadar, vă încurajez să vă faceţi din psalmi un tovarăş constant. Să aveţi mereu la îndemână un exemplar din psalmi, păstraţi cuvintele lor în minte, inimă şi pe buzele voastre când vă confruntaţi cu provocările zilei şi ale nopţii.” Gerald Wilson, Comentariu la Psalmi, Biblia Noua Versiune Internaţională Vol. 1 (Grand Rapids: Zondervan, 2002), 104.

Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/predici/115561/1-cantari-ce-modeleaza-inima-si-mintea